ATITUDINE

Acesta este un spaţiu în care îmi exprim exclusiv opiniile personale. Unele au fost despre locul meu de muncă. Asta pentru că lucrez într-o televiziune importantă din ţara asta, adică într-un loc din care se emit judecăţi, atitudini, opinii, informaţii - uneori, manipulări - toate, cu difuzare naţională, ceea ce influenţează milioane de oameni. Din toate aceste motive şi din multe altele am considerat că locul în care lucrez trebuie să fie cât mai sănătos cu putinţă. Atunci când am avut certitudinea faptului că sănătatea locului meu de muncă este pusă în pericol, m-am exprimat public în acest spaţiu privat.

Nu am scris, aici, doar despre RealitateaTV. Am scris şi despre alte lucruri fără nicio legătură cu televiziunea, de câte ori am considerat necesar să o fac. Mai exact, de câte ori am considerat că trebuie să-mi exprim o atitudine, am făcut-o.

În tot ceea ce am scris este o mare doză de subiectivism, sunt conştient de asta, nu sunt absolut deloc mesianic, aşa cum, pe la colţuri, am fost luat în derâdere. Mai sunt conştient de faptul că în unele exprimări ale opiniilor mele, e posibil să fi greşit. Când am avut această convingere, am cerut scuze. Iar asta, cu speranţa că nu am produs pagube imense, ireversibile.

Citesc, uneori, comentarii scrise de anonimi la adresa liderilor de opinie. Un intelectual de talia lui Andrei Pleşu, de pildă, cu toate scăpările sale, nu cred că este corect să fie insultat, să fie bălăcărit şi atacat josnic, pentru nimic în lume. Un jurnalist precum Cristian Tudor Popescu, fie că nu-i împărtăşesc întotdeauna opiniile, nu trebuie să fie terfelit, pentru nimic în lume. E valabil şi pentru mulţi alţii. Toţi chiţibuşarii care îşi exprimă opinii jignitoare, violente, denigratoare sunt, întotdeauna, anonimi. Nu am întâlnit nici măcar un singur exemplu de comentariu jegos, făcut de un om responsabil, cu nume şi prenume real. Niciodată! E un fel de voluptate bolnăvicioasă a anonimului care a descoperit cum poate să-şi ejaculeze veninul fiinţei sale meschine, mici, şi de acea, într-un zbucium verbal, slobozeşte tot ce-i vine mai amar în minte satisfăcându-şi, astfel, voluptatea. Păstrând proporţiile, dintre zecile de mii de cititori ai textelor de până acum, de pe acest blog, am avut comentarii şi opinii veninoase, josnice - de regulă pe alte site-uri - exclusiv din partea anonimilor. Oamenii verticali, cu identitate, fie şi-au scris opiniile (critice) în clar, civilizat, fie mi-au scris mail-uri în context privat, fie m-au sunat, fapt pe care îl apreciez şi care mă face să-i respect în mod deosebit, chiar dacă opiniile lor erau critice la adresa mea sau îmi dovedeau erori.

Pornirea demersului meu a fost din nevoia de atitudine. Din credinţa că nici pentru aceste vremuri, nici pentru anii ce vor veni şi în care la rând va fi viaţa copiilor mei, nimic nu se va schimba în ţara asta dacă nu avem atitudine. Sinceră, civilizitată, onestă, o atitudine pornită din convingeri pozitive, curate. Când mă exprim public despre o persoană care, de exemplu, şi-a clădit cariera şi averea numai pe şmenuri şi pe abilitatea de a apărea la televizor cu o faţă de milog cerşind pentru teledoane închipuite, nu pot să scriu, despre acel om, că este un mare jurnalist în viaţă, un stâlp al televiziunii din România, mai su seamă când nu are bunul simţ să se retragă never-ever. Când am convingerea că un mare patron vrea să fure o televiziune, nu pot să scriu că este un geniu al afacerilor. Iar când un alt patron îşi minte şi îşi dezamăgeşte angajaţii, nu pot să spun că este o victimă.

Vinerea trecută, un anonim cu atitudine, a reclamat un medic genicolog care fără 700 de lei nu se uita la soţia gravidă a anonimului nostru. Omul a avut atitudine, probabil - îmi place să sper - pornind de la credinţa faptului că atitudinea medicului este inacceptabilă şi, mai mult, lui, anonimului, undeva, i se va face dreptate. Asta s-a petrecut vineri. Acum e noaptea de luni spre marţi, medicul a fost arestat, conducerea spitalului demisă, se fac cercetări, anonimul care a avut atitudine a avut dreptate! Probabil că 700 de lei nu era o sumă imposibilă sau poate era o sumă enormă pentru cel cu atitudine. Nici nu mai contează. Ştirea este difuzată în draci pe toate canalele de televiziune de vreo două zile şi nici măcar nu are vreo legătură cu referendumul. Îl admir pe acel om, dealtfel, anonim, fără teledoane la activ. Nu a acceptat umilinţa pentru copilul lui nenăscut. Nu-i ştim numele şi pe noi, televiziunile, nici nu ne-a interesat identitatea lui. Doar îl punem la zid pe medicul ticălos, acolo e senzaţia, ca şi când noi, întreg poporul, am avea atitudine şi rar se întâmplă ca un medic să ceară şpagă. Iar când se întâmplă, trebuie să-l dăm la televizor oră de oră.

M-aş bucura nespus dacă atitudinea faţă de ceea ce este evident greşit şi care ne afectează în număr mare, ar apărea mai des. Am siguranţa că atunci ar fi mai dificil ca salariile să întârzie.E un exerciţiu dificil, la început, dar cred că este necesar pentru ca tot mai puţini medici să condiţioneze naşterea copiilor, de şpagă. Cu sau fără teledon.