CRIMA DIN PIAŢA OBOR ŞI MASACRUL DIN CONNECTICUT

Zilele trecute am mers cu nevasta în Piaţa Obor să cumpărăm peşte. În hală. Acolo se găseşte crapul de Dunăre încă viu. Am dat o tură pe la tarabe să ne informăm şi pe când eram gata de terminat inspecţia locului, undeva, în mijlocul halei, am auzit ceva scandal; un bărbat în vârstă, supărat, îi reproşa vânzătorului că vinde peşte mucegăit. Vânzătorul, un brunet accentuat, încins cu un şorţ de măcelar, din muşama albă şi groasă, cu un fes de lână şi un cuţit cu lamă lungă în mâna stângă, nici mai mult - nici mai puţin, a dat ocol tarabei spre bărbat, din câţiva paşi a fost lângă el şi, cu mâna dreaptă, plină de sânge cum a tranşat un crap de Dunăre, i-a tras un pumn bătrânului lăsându-i tot sângele pe obraz de credeai că l-a rănit; nu-l rănise. Într-un anume fel, bătrânul era plin de sânge, murdar, nu era sângele lui. Un tânăr, dintre cumpărători, aflat la vreo doi metri, l-a lovit pe vânzător. Teama mea cea mai mare era ca vânzătorul să nu împlânte cuţitul. În apărarea vânzătorului care l-a atacat pe bătrân şi care la rândul lui a fost atacat de un alt cumpărător, a sărit un alt vânzător, cu un cuţit într-o mână şi cu cealaltă, liberă; cu cea liberă l-a pocnit pe tânărul care a sărit în apărarea bătrânului. Toţi cei din hală asistau împietriţi, şi eu şi Dumitriţa, şi cei doi bodyguarzi din apropiere care n-au schiţat niciun gest. Ca din pământ, de după tejghele, au mai apărut vreo patru-cinci vânzători, toţi având cuţite lungi în mâini, îndreptate ofensiv cu vârful în sus. Într-o clipită, estimam o luptă între vânzători şi cumpărători, unii cu lungi cuţite însângerate, ceilalţi, cu mâinile goale: un masacru. Din fericire, nimeni dintre cumpărători n-a mai intervenit. Bătrânul, plin de sângele crapului de Dunăre, s-a îndepărtat ameţit. Cumpărătorii au început să-i dojenească pe bieţii bodyguarzi care, evident, erau de decor cu ţinuta lor ce aducea oarecum a mascaţi de la trupele speciale. Pe măsură ce bătrânul a pornit ameţit spre ieşirea din hală, vânzătorii se retrăgeau în spatele tarabelor. Ţineau cuţitele, defensiv, cu vârful în jos.

A doua zi am aflat despre masacrul din Connecticut. Din fericire, în Piaţa Obor, în hala de peşte, n-a murit nimeni. Înainte cu vreo trei zile, în acelaşi loc, l-am văzut pe Gabriel Liiceanu cumpărând peşte.

În emisie: pe ecran, ştirea din Connecticut... îmi aminteam de bătrânul din Obor.

Clar, nu vreau să trăiesc în America.