VOI FACE ”FABRICA DE RULOTE”

Din nou despre proiectul cu bani europeni

A trecut ceva vreme de când am scris despre participarea mea la un proiect cu bani europeni. De atunci s-au întâmplat tot felul de lucruri. Unele, cel puțin surprinzătoare, altele, îmbucurătoare.

Ceea ce m-a bucurat când am aflat despre proiect – organizarea unor cursuri de antreprenoriat ÎNAINTE de concursul de planuri de afaceri – nu s-a întâmplat. Din varii motive (cel mai important fiind cel al selecției anevoioase a formatorului/formatorilor), totul s-a petrecut taman pe dos; mai întâi a avut loc concursul, abia de acum încolo urmează cursurile la care cursanții vor învăța cum să facă mai bine treaba pentru care au participat la concurs. După un schimb intens de mesaje cu doi dintre principalii organizatori (Tudor Vladâcenco și Răzvan Pascu), am priceput că și lor le pare rău că n-au reușit să respecte ceea ce singuri anunțaseră dar că, pentru nu a pierde finanțarea (cu termen limită), asta e, lucruile rămân pe dos. Am ezitat până în ultima clipă dacă să mai particip sau nu. Fără să fiu neapărat paranoic, după ce inițial mă bucurasem că fac parte dintr-un proiect cinstit, începeam să am îndoieli. Am stat și am analizat, m-am gândit și răzgândit. Dacă era șmen, nu aveam ce căuta. Totodată, reacția organizatorilor mă făcea să cred că nu e șmen. Deși organizatorii au pornit plini de entuziasm, din detalii pe care nu le cunosc dar înclin să cred că există și sunt reale, au ajuns să-și consume energia luptându-se să salveze proiectul, să nu se piardă finanțarea, acceptând fel de fel de compromisuri. 

Termenul-limită pentru a trimite proiectul on-line a fost 1 iunie ora 13. După ce, peste 36 de ore am scris și rescris, la 12.53 l-am trimis. A doua zi l-am depus și tipărit la CJ Ilfov, așa cum scria în metodologia de participare la concurs. Nu am fost mulțumit de ce făcusem așa că eram pregătit, psihologic, pentru eșec.

Vineri am primit un mail cu următorul text:

”Stimate participant,

In urma verificarii si selectarii planului de afaceri trimis de catre dumneavoastra, suntem bucurosi sa va anuntam ca proiectul "FABRICA DE RULOTE" a fost declarat castigator de catre comisia de selectie.

In zilele ce urmeaza, veti fi contactat de un reprezentant al echipei de management al proiectului.

Cu stima,

"Antreprenoriatul - sansa unui viitor mai bun pentru tineri".

Așadar, proiectul meu cu FABRICA DE RULOTE a fost acceptat. Este între cele 40+2 proiecte care vor primi finanțare de până la 25.000 de euro.    http://bit.ly/1QhQ6X6

[click]

 

Ieri, am primit un alt mail în care sunt invitat luni sau marți la sediul echipei de management. Abia aștept.

M-am tot gândit zilele astea. Am recitit proiectul încercând să înțeleg de ce a fost acceptat. Uitându-mă pe lista câștigătorilor la profilul celorlalte proiecte câștigătoare, între ele sunt multe interesante, cel puțin prin enunț. Cred că oamenii ăștia din echipa de managemet, prin jurizarea lor schimbă destine. Asta în situația în care - revin la Dragoș Anastasiu care spunea că – 80% dintre start-up-uri eșuează. Dar ideea e să o iei de la început iar și iar și iar... și într-un final, ceva va ieși. Altfel spus, se investește un milion de euro, 800 de mii sunt pierdere asumată dar din 200 de mii vin alți bani și iau naștere afaceri de succes sau cel puțin sustenabile. La urma urmei, ar cam trebui să fi trecut de vremea tunurilor, a șmenurilor de tot felul. Dezvoltarea sănătoasă nu poate exista decât pe baza unor idei bune și, mai ales, profitabile.

Spuneam că m-am tot gândit... În fond, cred că voi primi finanțarea pentru ideea de a face un proiect care poate sta la baza unei industrii. Sigur, nu poți să faci o fabrică cu 25.000 de euro dar poți să faci un proiect foarte bun care să nască o fabrică și, mai apoi, o industrie inexistentă în România. Nu știu dacă cei din echipa de management cred în fraza asta dar eu cred, sunt primul care crede și vreau să mă lupt pentru această idee. Iar dacă n-au crezut, cel puțin au dat o șansă, ideii. Acest concurs, dincolo de bani, îmi dă curaj, îmi dă o perspectivă, o motivație puternică... cum  îi spune și numele, un START-UP!

Acum trebuie să mă gândesc la trei denumiri de firmă, până luni. Poate că pare de râs dar deja simt că mă confrunt cu prima mare problemă. Ce era ProTV dacă nu se numea ProTV? Probabil că... Antena 1... sau, mai rău, 3....

Vorba morometeanului bunic al lui Rici: ”Nu mor caii când vor câinii!”  Asta pentru că aici, în curte la MȚR, de când am început să scriu textul de față nu m-a deranjat niciun client...

Onoare muncii!