"Nu mor caii când vor câinii..." aşa zicea Bunicu' lu' Rici

luni, 4 februarie 2019

ȘI A FOST PRIMA CONVENȚIE NAȚIONALĂ PLUS!


”Se întoarce Onțanu!” Asta mi-a spus administratorul când am fost să plătesc întreținerea. ”Domle, a venit mult întreținerea, dar căldură n-a prea fost. Aveți idee ce se întâmplă?” l-am întrebat. ”Se întoarce Onțanu!” mi-a răspuns. ”Cum adică?” ”La primărie, o să vedeți. Pe vremea lui nu era așa.” ”Hai domle, cum să se mai întoarcă?” ”Se întoarce domne, dacă vă spun? Candidează! Eu am fost între apropiații lui, mă rog, eram un grup, administratori... una, alta... Mereu eram la primărie. Pe vremea aia nu era ca acum. Degeaba zice lumea c-a furat, n-a furat! Tot ce era, era câte o agapă, cu popi, o masă, alea... Dar o agapă, atât. Mai pe-aici, mai pe la Azuga... noi, apropiații lui, o agapă, dar atât! Când a fost să-l salte, eram la primărie, poate vreo douăzeci, apropiații lui, când a intrat jurista. Citise dosarul, toți așteptam. A intrat și-a zis ”Domnu primar, nu e nimic! Am citit, nu am găsit nimic! Nu se bazează pe nimic!” Dacă vă spun? A zis jurista, și cu toate astea, l-au săltat. A fost ordin de la Iohannis, domne, asta a fost. Dar acum se întoarce, o să vedeți”. ”Bine dom’le” am zis, mi-am luat chitanța și-am plecat.
                ”Ăștia de la USR, la început i-am simpatizat. Dar în toamnă, când cu înscrisul copiilor la școală, ce credeți că au făcut la Cluj? Mulți au case frumoase la marginea Clujului sau în localități apropiate. Ca să-și dea copiii la școlile bune din centru, și-au făcut mutație fictivă la câte o adresă din centru și au rezolvat problema. La margine să rămână nevoiașii. În loc să lupte, să aducă profesori buni la margine, să schimbe acolo lucrurile, și-au rezolvat problemele personale și gata. Dar îi auzi cum tot urlă cu corupția. ”M-am lămurit și cu voi” mi-am zis.” Asta mi-a povestit, nu de mult, un colaborator din Cluj, un om care vrea să creadă în cineva, într-un om, într-un partid, să-l sprijine, să-i dea votul.
                N-am avut cum să nu-mi amintesc faptul că pe 26 ianuarie 1987 eram angajat (cu carte de muncă) la Televiziunea Română. Lucram pe colaborare din 1984 și de câteva zile terminasem armata. 26 ianuarie era ziua de naștere a lui Ceaușescu. Acum, într-una din cele mai frumoase și stranii zile de 26 ianuarie, mă grăbeam să nu întârzii la Romexpo, la Convenția Națională PLUS. Delegat. Rugămintea era să ajung până la 10.45. Ora de începere era 11. Am ajuns la 10.40.
                De cum am intrat, am simțit o bucurie imensă. Peste tot vedeam oameni de bun-simț, educați. Sala, plină. La ”Sectorul 2” unde ar fi trebuit să stau, nu mai erau locuri. Am găsit câteva locuri în zona rezervată celor din Suceava. M-au primit bucuroși. Locurile de pe lângă mine s-au ocupat, oamenii, civilizați, spuneau ”bună ziua”, se așezau, se prezentau. Alături erau cei din Maramureș. Mai în față, cei din Sibiu.
                Victor, un amic pe care nu l-am mai văzut de câțiva ani, care se așezase și el la Sectorul 2, a venit lângă mine, să mai schimbăm o vorbă. Ne-am bucurat să ne revedem. M-am salutat și cu Oana, ne-am urat ”toate cele bune”. A venit și ora 11. Dar Convenția nu a început. S-a făcut 11 și-un sfert... și 20... Tot n-a început. O doamnă a anunțat la microfon că va începe în 10 minute. N-a început. A anunțat, din nou, că va începe în 5 minute. Apoi n-a mai anunțat nimic. Ceasul era 11.45 și Convenția n-a început. ”O fi de vină vremea?” m-am întrebat. Mi-am amintit ce spunea Radu Georgescu într-un interviu ”Ajung mai devreme cu 30 de minute. Mereu am o carte la mine. Uneori, unii mai întârzie... ”știți, traficul... e iarnă... ” Serios? În ianuarie e iarnă și traficul e din București? Mi s-a întâmplat să renunț la un contract pentru că cel pe care îl așteptam a întârziat.” Mi-am amintit de Radu și mă gândeam că... sunt sub contract. Cu mâna mea am completat adeziunea, să devin membru PLUS. Eu ca eu, dar stăteam între oameni veniți din cele mai îndepărtate colțuri ale țării, alături de care consideram că particip la un eveniment istoric. Mă rog, nu mai insist.
                Da, așteptam Convenția Națională! Deși unii prieteni, în ultima vreme, mă luau peste picior cu ”te-ai înscris în partidul online”, mă bucuram să fiu la Convenție. Pentru că după întâlnirea de la Pavilionul H, așteptam acele idei care să mă convingă că intuiția nu m-a înșelat.
                Fără vreun cuvânt introductiv, brusc (și fără primul vers), Convenția a început cu intonarea imnului național. Lumina s-a stins în sală și nu am înțeles, de ce? Toți oamenii s-au ridicat în picioare. Mereu când sunt între mulți oameni și aud imnul, mă emoționez. Eram cu un pahar de cafea în mână și așa am rămas până la final. Dar, după mai bine de trei sferturi de oră de întârziere, imnul s-a auzit într-o variantă prescurtată, cu finalul tăiat/filat. ”Am avut prea mult timp să fiu scurt” zicea Nenea Iancu. Știu că dacă se aud versurile, imnul nostru este lung, foarte lung. O variantă orchestrală poate fi mai scurtă. Organizatorii au ales o variantă cu versuri, cântată de un cor, dar au tăiat din imn, s-au gândit că e prea lung. Ăsta este imnul nostru, lung, cu versuri. Eu, unul, nu m-aș fi plictisit să aud tot imnul la prima Convenție Națională a partidului. Mă rog, nu mai insist.


Foto: autorul

Ce am înțeles eu din această primă Convenție Națională a fost că am luat parte la nașterea oficială a partidului. Alături de toți cei prezenți, simțeam că este o onoare că sunt acolo. Totodată, mi-a fost clar încă din mail-urile primite în ajunul Convenției, că unele lucruri sunt prestabilite, iar Convenția este necesară (și) procedural. Dar voi reveni asupra acestui aspect.
                M-a mâhnit mizeria propagată de Marius Oprea, cu înființarea partidului de către securiști. M-a mâhnit și inabilitatea primului răspuns dat de Dacian Cioloș. Dar m-am bucurat când l-am văzut live spunând ”regret”. Acest cuvânt nu este în vocabularul politicienilor români și acum îl auzeam pe liderul partidului în care m-am înscris spunând ”regret”. Legat de episodul înființării PLUS, explicații clare încă nu au venit și cred că nici nu vor mai veni vreodată. Eu, unul, am luat drept explicație retragerea tânărului Iordache. Știți vorba aceea, fum fără foc nu există. Mă rog, nu mai insist.
                Când a ieșit în conferință de presă Dacian Cioloș și a spus ”regret”, a mai spus un lucru, repetat sub altă formă și la Convenție. Ceva de genul ”numai cine nu muncește, nu greșește”. Da, de acord. În contextul acestor rânduri, despre prima Convenție Națională am un comentariu. Când faci politică, adică atunci când te implici în viața cetății și, prin poziția pe care o ocupi sau la care aspiri, se presupune că viața multor oameni depinde sau va depinde de acțiunile tale, ideea de ”greșeală” nu este acceptabilă. Sigur, e omenește să greșești, poate pare plictisitor ce spun aici, dar dacă eu greșesc în familia mea sau la serviciul meu sunt afectați mai mulți sau mai puțini oameni. Dacă greșește Cioloș și e prim-ministru sau președinte, dacă greșește partidul și e la guvernare, nu mai vorbim despre o greșeală făcută în procesul muncii. Cum spunea Adriana Stoian într-o postare nu de mult, după 89, țara asta a avut (sau a părut că a avut) o mare șansă numită Convenția Democrată, în 1996. Pentru mine, ca pentru mulți, s-a ales praful de acea șansă. Dintre copiii veniți acum la PLUS, mulți abia se născuseră în 96 sau unii încă nu erau născuți. Acum, cu PLUS și USR pare că mai avem o șansă. Dacă o irosim, poate vor fi necesare mai multe generații decât au fost necesare din 96 până acum pentru a mai apărea o nouă șansă. De aceea cred că nu o greșeală, ci NICIUN FEL DE GREȘEALĂ nu este permisă, indiferent că e mare sau mică, voluntară sau involuntară. Atenția la detalii îmi pare nu importantă, ci crucială.
                Cu regret, cu toate circumstanțele atenuante (nu sunt dispus să accept circumstanțe, de fapt, recunosc), la Convenția Națională iar s-a adunat un număr de greșeli voluntare sau involuntare. De la cele de ordin tehnic, la unele procedurale care au lăsat loc de suspiciuni. Chiar dacă lucrurile s-au făcut cu entuziasm, cu bani puțini sau deloc, nu contează, nu interesează pe nimeni. Nu voi face aici inventarul greșelilor, dacă e cineva interesat de opinia mea o pot transmite în particular, cu detalii. Dar de la (ne)atenția oferită jurnaliștilor, la aspectul scenei, cu lumină proastă și ecrane greșit administrate, la aceleași bâlbâieli ale votării online și la adoptarea variantei ”X.0” de statut, greșelile s-au adunat. Veți spune că nu asta contează, că altele sunt lucrurile importante. Nu, totul contează, absolut totul. Pentru cine nu a înțeles, administratorul blocului meu nu va fi în vecii vecilor convins să voteze cu PLUS. El îl așteaptă pe Onțanu. Trei milioane de ”administratori” sunt agenți electorali ai PSD-ului sau ai aliaților lor, electori captivi. E bine să uităm de ei. E bine să uităm de PSD. E bine să avem un statut care definește partidul nostru, nu un statut mai bun decât al PSD-ului. Prietenul meu de la Cluj, în schimb, vrea să sprijine pe cineva, cu bună credință. El, da, vrea să-l convingem. El, alături de toți cei care au stat la coadă cu periuța de dinți la ei între tururi la prezidențialele trecute, așteaptă, își doresc să apară cineva care să-i convingă. Sunt mai mulți decât numărul ”administratorilor de bloc” și aritmetic, și fizic. Dar ei nu pot fi convinși cu niciun fel de greșeli, de scuze sau de îngăduințe. Ei așteaptă ca ora fixă să nu mai fie relativă în educația românilor, așteaptă ca lucrurile să nu mai fie făcute doar procedural. Indiferent că e vorba de lucruri mărunte, tehnice sau de idei esențiale, cred că partidul trebuie să apeleze la profesioniști, iar acei români buni și deștepți din discursul lui Vlad, pe lângă toate cele spuse de el, cred că acei români trebuie să fie definiți ca profesioniști. Nu dintre cei ”15.000” pregătiți în 96.
                M-am bucurat să fiu parte la discursul lui Vlad Voiculescu. Vreau să-l susțin pe Vlad dacă va candida la Primăria Generală sau pentru oricare alt job. Și pentru Vlad m-am înscris în PLUS. El nu a avut doar un discurs, nu a transmis doar emoție, ci a marcat, politic, jaloanele perioadei următoare. ”Vrem, în primul rând, un stat funcțional, nu unul bolând. Vrem un stat independent, nu unul capturat. Vrem un stat care să lucreze pentru cetățeni, nu pentru o mână de politicieni. (...) Vrem un stat care să construiască drumuri și poduri și spitale și infrastructură digitală pentru ca toate astea să ne aducă mai aproape unii de alții, pentru că uniți suntem mai puternici și uniți suntem competitivi. De-asta ne trebuie unitate. (...) Avem nevoie de noi, de nimic altceva. Avem nevoie de românii buni și muncitori și deștepți pe care orice investitor străin și orice antreprenor român și orice ONG e în stare să-i găsească și să-i pună să lucreze pentru el sau pentru acel ONG. Doar politicienii noștri n-au fost niciodată în stare să găsească acei oameni și să-i aducă în instituțiile statului, acolo unde pot lucra pentru noi toți.” Vlad mi-a transmis decizie, bun-simț, nivel înalt de educație, într-un cuvânt, încredere. Are viziune și determinare pentru a schimba lucrurile de jos, de acolo, din Ferentari, așa cum o face unul dintre eroii săi. Vlad, deși cu un discurs bine scris, a fost extrem de emoționat, mai mult emoționat, cred, de context și de importanța momentului. Prin prezentarea candidaților partidului pentru europarlamentare, fără să-i numească, dau citându-le faptele, Vlad m-a convins să le acord încrederea, nu prezentarea online, nu procedura discutabilă de selecție.
                M-am bucurat să văd că Oana Pellea și Marius Manole susțin PLUS. Îmi pare rău că – din motivele lor – nu fac și nu vor face parte din partid, formal vorbind. Astea da momente de inspirație!
Am înțeles rațiunea invitării lui Haș, a nișei pe care o reprezintă.
M-am bucurat să-l aud și să-l văd, din nou, vorbind pe Dacian Cioloș. Totuși, problema pe care o are când vorbește în public e că se simte o linie de demarcație între ce și cum spune liber, cu sinceritate și convingere și ce are scris, probabil supervizat și de câte un sfătuitor. Cred că ar avea mult mai mult de câștigat dacă ar renunța la partea prestabilită. La fel ca în întâlnirea precedentă, s-a încercat crearea unui moment înălțător din acel ”Începem!” sincronizat și cu ecranul din spatele său. Nu a ieșit la berărie, nu a ieșit nici acum, deși Dacian Cioloș a încercat să ridice tensiunea spre acel punct. Ca în alte discursuri, Dacian a început prin a defini și a pune în discuție ideea de ”necesară normalitate”. Este, probabil, ceea ce ne lipsește cel mai mult, celor mai mulți dintre noi. ”Ce-ar fi ca în starea aceasta de normalitate pe care, cu siguranță, o găsim fiecare dintre noi, să facem pasul complet și să nu mai dăm înapoi ?! Pentru că nu-i suficient să facem pasul, e important ca alții care sunt lângă noi să simtă că nu mai dăm înapoi și că mergem înainte.”
Regret că atât tânărul Andrei Lupu, cât și Dacian Cioloș au luat drept țintă PSD (mai mult Andrei) în această inaugurală Convenție Națională. În singura ședință la care la am fost la USR, timp de trei ore am auzit discutându-se doar despre cât de ticăloși sunt cei de la PSD și cât de buni suntem noi. N-aș vrea ca la PLUS să mai aud asta. Da, trebuie să ne luptăm cu PSD așa cum trebuie să ne luptăm cu oricare altă forță politică, partid sau uniune sau ce-o fi, care prin acțiunile sale aduce prejudicii României. Mai important cred că este să ne concentrăm pe ce avem de făcut, să comunicăm cu oamenii sictiriți și cuprinși de lehamite, cu românii din țară și din afară, decât să arătăm cât de ticăloși sunt cei de la PSD și să ne pierdem vremea când, în acest timp, avem atât de multe de reparat și construit, cum s-a repetat la Convenția Națională.
Cum a spus Dacian Cioloș, în ciuda vremii (Ce să vezi? E iarnă în București, în ianuarie!) la Convenție au venit aproape 1800 de oameni. Oameni dispuși să treacă cu vederea cam toate imperfecțiunile (ca să nu spun alt cuvânt) Convenției. Probabil că mai sunt mulți alți oameni în țară dispuși, încă o vreme, să treacă cu vederea diverse greșeli. Însă fruntașii PLUS ar trebui să fie conștienți că asta nu se va întâmpla la nesfârșit. Am uitat bâlbâielile din perioada guvernării Cioloș, am trecut cu vederea atât accidentele grave, cât și pe cele ușoare din nașterea partidului. Că tot s-a pomenit de PSD, aș vrea ca nimic din practicile PSD-ului sau ale niciunui partid care din anumite rațiuni vede compromisul și minciuna ca normă, să nu se regăsească în PLUS.
Habar n-am dacă voi face – sau nu – cronica întâlnirilor publice ale partidului. Procedural, probabil că scopul a fost atins. Am plecat cu sentimentul că am luat parte la nașterea unei forțe politice importante și m-am bucurat să mă aflu alături de oameni deciși, oameni de calitate. Atât cât s-a câștigat până acum, prin munca câtorva oameni, sper să nu se piardă prin greșeli repetate, sper ca partidul să-și împlinească menirea, aceea de a reconstrui și a construi România.

Onoare muncii!

Găsiți această imagine la intrarea în Parcul Tei (Sectorul 2), la bodega din stația tramvaiului 16;
cred că știe administratorul ce știe!

PS1 - Totuși, ceva n-am înțeles; dacă Dacian Cioloș, unic candidat ales președinte al partidului, va fi ales la europarlamentare, ce face, pleacă și lasă partidul sau îl conduce de la Parlamentul European? În fața acestei întrebări cred că ar fi util de aflat care a fost rațiunea depunerii candidaturii. Sper că mecanismul aflat la baza deciziei nu este același cu mecanismul aplicat de unii membrii USR la Cluj, când își înscriu copiii la școlile din centru.

PS2 – Până să public acest text, ne-am înfrățit cu USR. Așa cum am spus cu altă ocazie, pentru că nu am fost niciodată în vreun partid sau alt tip de organizație mai mult sau mai puțin politică, nu prea știu cum e cu democrația de partid. Am văzut că în Statut și în Cod scrie că problemele interne trebuie dezbătute în interior. Nu am prbleme interne. Îmi cer scuze, cred că din neatenție nu am participat la nicio dezbatere pe marginea constituirii Coaliției ”2020 USR+PLUS”.  Aștept și Regulamentul de Ordine Interioară.


0 comentarii:

Mă abonez şi doresc să primesc noutăţile de pe acest site la adresa...

Totalul afișărilor de pagină

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog