Această emisiune este un pamflet și se poate viziona împreună cu părinții ori familia.
Că tocmai am plecat zilele trecute din Piața Universității
(mai exact, în urmă cu 9.441 de zile) și doar ce-am dat colțul pe Batiștei și
Marian Munteanu a fost bătut de mineri și a ajuns în comă, la spital. ...’ce-l
văd că apare în primii ani prin ’90 alături de Virgil Măgureanu; a fost cineva
care n-a fost şocat de alăturare? Sigur, întrebarea mea nu-i cuprinde pe
colaboratorii domnului Măgureanu și nici pe apropiații domnului Munteanu (de ce
să se șocheze ei?). Eu, noi, ăștilalți, am rămas interziși.
Pe parcursul celor 9.441 de zile trecute din 15 iunie 1990, intersectarea
mea cu apariția domnului Marian Munteanu în spațiul public s-a produs cometic
(sau meteoric, depinde, fiecare, ce corp ceresc preferă). Odată l-am auzit vorbind despre etnografie, nu mai știu la care radio că tare eram nervos pe
vreo 50 de grade, în înghesuială, tot pe lângă Universitate. Altădată, la fel
de sporadic, cu coada ochiului și vârful urechii l-am băgat de seamă că avea un
discurs ușor ciudat, mai spre naționalism/legionarism. Nu mai știu unde și cum
că nu m-a interesat să rețin. După asocierea domniei sale cu domnul Virgil Măgureanu mi-am zis că omul (domnul Munteanu) s-a țicnit și nu merită să-l mai iau în serios never/ever.
Fotografie de Marius Vasilică / Mediafax Foto |
Când.... hop! La ”Jocuri dă putere” cum își spune emisiunii
chiar realizatorul, cine apare invitat, în ”Legenda călărețului singuratic”, singur, singurel? 1 la 1; îmbătrânit,
puțin adus de spate, cu fire albe-n barbă, cu aceeași prețiozitate a intelectualului subțire, într-un
dialog în care înțelegerea dintre moderator/realizator și invitat era perfectă:
Marian Munteanu! ”Ei, drăcie!” mi-am zis și am schimbat programul.
Sursa imaginii: televiziunea de știri RealitateaTV |
Nu trec câteva zile și, tot la ”dă putere”, iar Marian
Munteanu. ”Ha!” mi-am zis, ”Rareș ăsta pune ceva la cale, e din noua generație de
combinatori, mai rafinați decât generaţia guzganului rozaliu!” și-am schimbat programul.
Sursa imaginii: televiziunea de știri RealitateaTV |
Desișor spre des Marian Munteanu apărea la ”Jocuri dă
putere”. Dar doar acolo. Concurența (Gâdea-Badea-Ciuvică-Ursu-Chireac pe
alocuri) chițibușa cometico-sporadic pe marginea aparițiilor bătrânelului la ”dă
putere”. Atât. ”Clar se coace ceva” mi-am zis, că nu vedeam de ce, brusc și
dintr-o dată, ”dă putere” se băga în seamă cu Marian Munteanu, în cadre
largi, doar ei doi, cordial și față în față emiteau color 4:3, ore întregi,
pierduți, parcă, în imensitatea studioului, despre orice și nimic.
Sursa imaginii: televiziunea de știri RealitateaTV |
Se apropiau
alegerile și astfel se consumau ultimele zile din cele ajunse
azi la numărul 9.441 din 15 iunie 1990 încoace. Dar Marian Munteanu părea că n-are nicio legătură cu vreo
candidatură, alegere, partid ș.a.m.d. Nu încă.
Rareș Bogdan a fost umilit odată când, din partea PNL (epoca
Crin) a fost propus șef la TVR dar nu s-a comis că nu a fost cvorum/nu a vrut
Ponta. Clar, în cuplul Ponta-Antonescu, ”dă putere” a fost Antonescian și nu Pontian. Cu
onoare cum îl știu, ”dă putere” nu cred că ar nega asta. Iar dacă ar face-o, evidențele îl
trădează. Deunăzi aflu că președintele tuturor românilor, domnul
Iohannis, i-a propus lui ”dă putere” să-l facă șef la TVR (pentru a doua oară în cărți, deci). Adică președintele vrea să facă din TVR propria unealtă, la fel cum au făcut predecesorii 'mnealui și cum vor să facă toți politicienii, o unealtă, din televiziunea publică. ”dă putere”, după reflexie și consultarea cu Gușă, a refuzat să fie şeful uneltei. Mai-mai c-ar fi fost de acord dacă, șef la TVR fiind putea să-și facă mai departe ”dă putere” la televiziunea de știri RealitateaTV. O nerozie mai mare ați auzit vreodată? Pe de altă parte, domnul Rareș Bogdan, născut la televiziunea de știri în insolvență de vreo cinci ani RealitateaTV, va fi cu singuranță șef la TVR după ce se va modifica legislația și TVR-ul va putea intra în insolvență. ”dă putere” nu poate decât în insolvență, altfel, e mai complicat.
Recapitulăm faptele: Munteanu apare din senin, o dată, și-ncă odată,
și-ncă odată la ”dă putere”. De unde până unde? Nu știm. Tot ce pot să bănuiesc
e că toate personajele perindate pe la ”dă putere”, chemate să-l certifice
drept mare realizator tv, ele însele, personajele, ahtiate după micul ecran
(pentru cei mici), de la Liiceanu la Pleșu, la Ana-cea-Blandiana și Patapievici
(el n-a fost? n-o fi fost că n-am urmărit decât cometic), adică mai toți
douăzecișidoizeciști, toți piețarii luminați de la Universitatea din '90 au venit să
discute despre nimic la ”dă putere”. Printre ei, Marian Munteanu. Nimic ieșit din comun. Doar că toți au venit câte o (singură/sic)
dată, în vreme ce Marian Munteanu și-a luat abonament la sală. Și asta înainte
de tevatura cu primăria Capitalei. Că după candidatură... deja acum suntem în
alt film.
Alt fapt e penibilul the Orban. Brusc și dintr-o dată iese
din cărți pentru o șpagă de 50.000 de euro (vorbește lumea/DNA-ul) pentru Gușă și
Oancea (50:2). La ce sume minuscule s-a ajuns! Cum a zis și Oancea, cred că nici acum și nici-o-da-tă în ultimele 9.441 de zile, nici Gușă, nici el, Oancea și nici alții de prin televiziuni n-au laut șpăgi de la politicieni pentru a se da la
televizor. De ce n-au luat? ”Pentru că e ilegal” a zis Oancea, cu părere de rău
că nu-i legal, ca la alții. N-am pus la socoteală zilele trecute din 22 decembrie 89
până în 15 iunie 90, perioada asta e în afara intervalului celor 9.441 de zile
tocmai trecute (în cursul zilei de azi se consumă ultima, mâine vor fi fost 9.442 de zile trecute fix).
Vin alegerile. Și cine intră în scenă? Iosefini! Care l-a scos din pălărie
pe cel cu care tocmai am început să ne (re)obișnuim: Mariannnnnnn Munteanuuuuuuu!
Relansat de Rareeeeeeeș Bogdannnnnn! De nicăieri, brusc și dintr-o dată. Doar
că relansarea făcută de ”dă putere” a fost cam chinuită și inadecvată, spre
exemplu, pentru Oana Zamfir de la Digi24HD, care a revenit, astfel, în discuție
la capitolul ”așa nu”, Oana care, văzându-l des pe domnul Munteanu la Rareș, a început, probabil, să aibă și 'mneaei, repere. Monumentala gafă a fătucei îl readusese pasager pe domnul Munteanu în memoria opiniei publice, anul trecut, cu ocazia dosarului Mineriadei
(se clasează/nu se clasează/se clasează/nu se clasează). Altfel, ieșirile publice
din ultimele zile (din cele nouă mii și ceva) ale domnului Marian Munteanu au fost
absolut șterse (excepție face dileala clipei Măgureanu petrecută spre începutul intervalului). Cu astfel de ocazii/dosare/procese, în timp, domnul
Marian Munteanu a mai fost întrebat de una-alta, de unul-altul, vag și rar.
Totul până la promovarea explozivă, susținută de ”dă putere” mai spre zilele noastre.
Tocmai ce l-am auzit pe domnul Băsescu spunând că serviciile
(secrete) sunt peste tot, ”în Guvern, de pildă, prin persoana domnului Vasile
Dâncu” (T. Băsescu la RomâniaTV). Domnul Vasile Dâncu, printre altele, are și funcția de prieten și partener în
numeroase afaceri cu Cozmin Gușă. Dar mai are și alte funcții. Acum, dacă domnul Băsescu are dreptate sau nu, dacă, fost președinte fiind vreo 3.650 de zile și mai bine, știe cât de cât despre ce vorbește, dacă, de pildă, domnul Marian Munteanu s-a mai conversat cu domnul Virgil Măgureanu despre încălzirea
globală sau despre vânătoarea balenelor, toate astea și multe altele, nu avem
de unde să știm dacă au vreo legătură, una cu alta, ceva cu altceva sau sunt
doar fapte disparate. Cert e că numirea șefului TVR s-a tot amânat (și se mai
amână-până când? până după alegerile locale?) iar ”dă putere” a dat în vileag
povestea cu propunerea președintelui cam la ora la care domnul Marian Munteanu
e pe făraș.
O întrebare ca un murmur străbate mediile: cine l-a (re)încălzit, (re)inventat pe
Marian Munteanu și de ce? În care laboratoare ale cărei unități ”dă putere” s-a
născut/încurajat/promovat/expus ideea? După constatarea faptelor de mai sus,
sunt convins că Rareș Bogdan nu a avut niciun amestec. Atât umilirea sa când
cu prima încercare de înscăunare la TVR cât și această a doua încercare
disperată de a-l convinge pe ”dă putere” să accepte mai întâi să fie membru în
CA (alături de o altă tânără speranță – George Orbean) iar mai apoi, ”dă
putere” să fie chiar șeful TVR, fapte coroborate cu candidatul/invitat la ”dă
putere” din partea PNL la postul de primar al Capitalei, toate aceste lucruri,
alături de prietenii cu foști sau actuali, activi sau rezerviști combatanți ai
serviciilor, sunt fapte, adică vreau să zic, sunt coincidențe și nimic mai mult. Pentru că domnii Marian Munteanu și Virgil Măgureanu, când se întâlnesc în cancelarie la Universitate să încheie mediile, vorbesc despre lungimea fustiței profesoarei de sport de la Facultatea de literaturi. Și nici Cozmin Gușă nu are niciun amestec și nici bani n-a luat/pretins pentru că și pentru el e ilegal. ”Coincidențe întâmplătoare” poate ar zice ”dă putere”, încercări ordinare de
manipulare ieftină, de mituire a televiziunilor care n-au voie să ia bani de la
politicieni, tot pentru că e ilegal (revenim la cât de frumos a zis-o Oancea; și așa e, ilegal). Iar pe deasupra, cineva vrea să-i bage presei pumnul în gură.
În susținerea tuturor celor declarate mai sus, atașez și vă
invit să vă delectați cu un buchet din cele mai frumoase imagini surprinse acum
9.441, 9.442, 9.443, 9.444, 9.445, 9.446.... mă rog... 9000...și ceva de zile în urmă, în lunile aprilie-mai 1990 fix, pe vremea când mii, zeci de mii de oameni cântam în cor melodii devenite
șlagăre precum ”mai bine mort/decât comunist”. Unii cântau fals că n-aveau ureche muzicală. Și de-atunci tot cântă fals dar îi luăm drept Angela Gheorghiu și trecem cu vederea.
Onoare muncii!
Fotografii de Paul Agarici, Gig Motoianu și Gabriel Bugnar - 2 mai 1990 |
Fotografii de Gabriel Bugnar |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu