"Nu mor caii când vor câinii..." aşa zicea Bunicu' lu' Rici

duminică, 13 septembrie 2015

PRIMII BANI EUROPENI

Nu, încă nu i-am primit. E vorba despre banii din proiectul cu bani europeni ”Fabrica de rulote”.

Ce s-a mai petrecut de la ultima postare;

Un lucru foarte important, am semnat acordul de finanțare. Semnătura, din partea  CJ Ilfov, este a prefectului de Ilfov în persoană(*). Totul s-a petrecut pe data de 5 august în prezența ProTV. Iar dacă a fost Pro, au mai fost și alții, inclusiv Radio România Actualități care a difuzat un montaj dintr-un interviu cu subsemnatul. Festiviate, știri, pupat Piața Independenței. Ritmul nu-i deloc amețitor, dimpotrivă. Ăsta-i ritmul bătrânei Europe.

Dar greul abia atunci a început. Pentru că trebuia trimisă prima cerere pentru primii bani. Cheltuisem deja cu înființarea firmei, cu plata chiriei pe trei luni... mai bine de 2000 de lei din banii mei. Am primit pe mail un ghid și un formular de cerere de finanțare; descurcă-te. Punându-le cap la cap, citind și recitind, am înțeles că din bugetul care inițial a fost pe șase luni, apoi pe cinci, iar mai apoi pe patru luni, din acel buget trebuia să cer diferite lucruri și pentru fiecare să am ca justificare trei oferte de preț, contracte, facturi... Pare simplu dar nu e. Dacă am reușit? Încă nu știu. Am muncit și-am adunat toate cele și i le-am trimis lui ”Popescu”, pe mail. Așteptam un mesaj, un răspuns. Nimic. O reacție, Nimic. Banii. Nimic. Întâmplarea a făcut să merg la ”Ionescu” să-i cer un exemplar al Acordului de finanțare. Nicio problemă, doar că ”Ionescu” mi-a spus că n-a primit nicio cerere de bani de la mine. Am înlemnit! Bine, dar am trimis! Omul mi-a arătat mail-ul și așa era. Am încercat să intru în mail dar din cele o sută de parole reținute de calculatorul meu nu mi-am amintit-o pe cea de pe acel mail. Am dat fuga acasă, tremurînd am deschis mail-ul și... ”Ionescu” avea dreptate. Lui nu-i trimisesem ci lui ”Popescu”. Iar ”Popescu” (și ”Georgescu”) nu i-a spus lui ”Ionescu” că am trimis și ”Ionescu”, de care depindeau banii, nu știa. Mai mult, nimeni nu-mi spusese vreodată că trebuie instant să depun copii ale actelor tipărite, într-un dosar cu șină și să scriu pe fiecare pagină și să semnez și să ștampilez ”conform cu originalul”. Super!

Am trimis. Am depus. La capitolul ”comunicare”, clar, oamenii nu stau bine deloc. Sigur, poate mai au și altele pe cap, dar pentru mine, novice (poate și pentru alți novici), să aștepți și să aștepți și să aștepți și de fapt să aștepți degeaba și să habar n-ai, e cam nasol.

Așa că acum aștept primii bani. Am angajat oameni, mai angajez, pregătesc (zugrăvesc) sediu și sunt întrebat ”voi chiar lucrați la proiectul rulotei? Pe bune?” Ei bine, da, pe foarte bune. Mai mult, în ciuda impedimentelor de parcurs, chiar vreau să fac proiectul și chiar vreau să primesc banii și pentru asta să-i folosesc. În ciuda tuturor carențelor de comunicare oficială, să-i spunem, în final, oamenii sunt binevoitori și răspund oricărei solicitări. Pentru mine asta e o mare încurajare, am sentimentul că am de-a face cu oameni și nu cu birocrați. Însă nu vreau să-mi imaginez ce-ar fi fost fără bunăvoință; balamuc!

Cu proiectul cu bani europeni e cam cum e cu refugiații. Ei dau năvală de mai bine de juma' de an dar noi ne vedem pe 14 septembrie să vedem ce facem. Eu, unul, chiar și-așa mă lupt să fac; cât oi putea.

Vă țin la curent.

(*) Mi s-a atras atenția că prefectul nu este președintele Consiliului Județean. Firește că a fost o greșeală în text, atâta lucru știu și eu că Marian Petrache (CJ) nu e totuna cu Adrian Petcu (Prefectură), după cum PNL nu-i totuna cu PSD. Deși, la o adică, poate fi.

Mă abonez şi doresc să primesc noutăţile de pe acest site la adresa...

Totalul afișărilor de pagină

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog