RAREȘ BOGDAN ȘI MARIAN MUNTEANU; CHIAR NU VEDEȚI?

Această emisiune este un pamflet și se poate viziona împreună cu părinții ori familia.

Că tocmai am plecat zilele trecute din Piața Universității (mai exact, în urmă cu 9.441 de zile) și doar ce-am dat colțul pe Batiștei și Marian Munteanu a fost bătut de mineri și a ajuns în comă, la spital. ...’ce-l văd că apare în primii ani prin ’90 alături de Virgil Măgureanu; a fost cineva care n-a fost şocat de alăturare? Sigur, întrebarea mea nu-i cuprinde pe colaboratorii domnului Măgureanu și nici pe apropiații domnului Munteanu (de ce să se șocheze ei?). Eu, noi, ăștilalți, am rămas interziși.

Pe parcursul celor 9.441 de zile trecute din 15 iunie 1990, intersectarea mea cu apariția domnului Marian Munteanu în spațiul public s-a produs cometic (sau meteoric, depinde, fiecare, ce corp ceresc preferă). Odată l-am auzit vorbind despre etnografie, nu mai știu la care radio că tare eram nervos pe vreo 50 de grade, în înghesuială, tot pe lângă Universitate. Altădată, la fel de sporadic, cu coada ochiului și vârful urechii l-am băgat de seamă că avea un discurs ușor ciudat, mai spre naționalism/legionarism. Nu mai știu unde și cum că nu m-a interesat să rețin. După asocierea domniei sale cu domnul Virgil Măgureanu mi-am zis că omul (domnul Munteanu) s-a țicnit și nu merită să-l mai iau în serios never/ever.

Fotografie de Marius Vasilică / Mediafax Foto

Când.... hop! La ”Jocuri dă putere” cum își spune emisiunii chiar realizatorul, cine apare invitat, în ”Legenda călărețului singuratic”, singur, singurel? 1 la 1; îmbătrânit, puțin adus de spate, cu fire albe-n barbă, cu aceeași prețiozitate a intelectualului subțire, într-un dialog în care înțelegerea dintre moderator/realizator și invitat era perfectă: Marian Munteanu! ”Ei, drăcie!” mi-am zis și am schimbat programul.

Sursa imaginii: televiziunea de știri RealitateaTV

Nu trec câteva zile și, tot la ”dă putere”, iar Marian Munteanu. ”Ha!” mi-am zis, ”Rareș ăsta pune ceva la cale, e din noua generație de combinatori, mai rafinați decât generaţia guzganului rozaliu!” și-am schimbat programul.

Sursa imaginii: televiziunea de știri RealitateaTV

Desișor spre des Marian Munteanu apărea la ”Jocuri dă putere”. Dar doar acolo. Concurența (Gâdea-Badea-Ciuvică-Ursu-Chireac pe alocuri) chițibușa cometico-sporadic pe marginea aparițiilor bătrânelului la ”dă putere”. Atât. ”Clar se coace ceva” mi-am zis, că nu vedeam de ce, brusc și dintr-o dată, ”dă putere” se băga în seamă cu Marian Munteanu, în cadre largi, doar ei doi, cordial și față în față emiteau color 4:3, ore întregi, pierduți, parcă, în imensitatea studioului, despre orice și nimic. 

Sursa imaginii: televiziunea de știri RealitateaTV

Se apropiau alegerile și astfel se consumau ultimele zile din cele ajunse azi la numărul 9.441 din 15 iunie 1990 încoace. Dar Marian Munteanu părea că n-are nicio legătură cu vreo candidatură, alegere, partid ș.a.m.d. Nu încă.

Rareș Bogdan a fost umilit odată când, din partea PNL (epoca Crin) a fost propus șef la TVR dar nu s-a comis că nu a fost cvorum/nu a vrut Ponta. Clar, în cuplul Ponta-Antonescu, ”dă putere” a fost Antonescian și nu Pontian. Cu onoare cum îl știu, ”dă putere” nu cred că ar nega asta. Iar dacă ar face-o, evidențele îl trădează. Deunăzi aflu că președintele tuturor românilor, domnul Iohannis, i-a propus lui ”dă putere” să-l facă șef la TVR (pentru a doua oară în cărți, deci). Adică președintele vrea să facă din TVR propria unealtă, la fel cum au făcut predecesorii 'mnealui și cum vor să facă toți politicienii, o unealtă, din televiziunea publică. ”dă putere”, după reflexie și consultarea cu Gușă, a refuzat să fie şeful uneltei. Mai-mai c-ar fi fost de acord dacă, șef la TVR fiind putea să-și facă mai departe ”dă putere” la televiziunea de știri RealitateaTV. O nerozie mai mare ați auzit vreodată? Pe de altă parte, domnul Rareș Bogdan, născut la televiziunea de știri în insolvență de vreo cinci ani RealitateaTV, va fi cu singuranță șef la TVR după ce se va modifica legislația și TVR-ul va putea intra în insolvență. ”dă putere” nu poate decât în insolvență, altfel, e mai complicat.

Recapitulăm faptele: Munteanu apare din senin, o dată, și-ncă odată, și-ncă odată la ”dă putere”. De unde până unde? Nu știm. Tot ce pot să bănuiesc e că toate personajele perindate pe la ”dă putere”, chemate să-l certifice drept mare realizator tv, ele însele, personajele, ahtiate după micul ecran (pentru cei mici), de la Liiceanu la Pleșu, la Ana-cea-Blandiana și Patapievici (el n-a fost? n-o fi fost că n-am urmărit decât cometic), adică mai toți douăzecișidoizeciști, toți piețarii luminați de la Universitatea din '90 au venit să discute despre nimic la ”dă putere”. Printre ei, Marian Munteanu. Nimic ieșit din comun. Doar că toți au venit câte o (singură/sic) dată, în vreme ce Marian Munteanu și-a luat abonament la sală. Și asta înainte de tevatura cu primăria Capitalei. Că după candidatură... deja acum suntem în alt film.

Alt fapt e penibilul the Orban. Brusc și dintr-o dată iese din cărți pentru o șpagă de 50.000 de euro (vorbește lumea/DNA-ul) pentru Gușă și Oancea (50:2). La ce sume minuscule s-a ajuns! Cum a zis și Oancea, cred că nici acum și nici-o-da-tă în ultimele 9.441 de zile, nici Gușă, nici el, Oancea și nici alții de prin televiziuni n-au laut șpăgi de la politicieni pentru a se da la televizor. De ce n-au luat? ”Pentru că e ilegal” a zis Oancea, cu părere de rău că nu-i legal, ca la alții. N-am pus la socoteală zilele trecute din 22 decembrie 89 până în 15 iunie 90, perioada asta e în afara intervalului celor 9.441 de zile tocmai trecute (în cursul zilei de azi se consumă ultima, mâine vor fi fost 9.442 de zile trecute fix).

Vin alegerile. Și cine intră în scenă? Iosefini! Care l-a scos din pălărie pe cel cu care tocmai am început să ne (re)obișnuim: Mariannnnnnn Munteanuuuuuuu! Relansat de Rareeeeeeeș Bogdannnnnn! De nicăieri, brusc și dintr-o dată. Doar că relansarea făcută de ”dă putere” a fost cam chinuită și inadecvată, spre exemplu, pentru Oana Zamfir de la Digi24HD, care a revenit, astfel, în discuție la capitolul ”așa nu”, Oana care, văzându-l des pe domnul Munteanu la Rareș, a început, probabil, să aibă și 'mneaei, repere. Monumentala gafă a fătucei îl readusese pasager pe domnul Munteanu în memoria opiniei publice, anul trecut, cu ocazia dosarului Mineriadei (se clasează/nu se clasează/se clasează/nu se clasează). Altfel, ieșirile publice din ultimele zile (din cele nouă mii și ceva) ale domnului Marian Munteanu au fost absolut șterse (excepție face dileala clipei Măgureanu petrecută spre începutul intervalului). Cu astfel de ocazii/dosare/procese, în timp, domnul Marian Munteanu a mai fost întrebat de una-alta, de unul-altul, vag și rar. Totul până la promovarea explozivă, susținută de ”dă putere” mai spre zilele noastre.

Tocmai ce l-am auzit pe domnul Băsescu spunând că serviciile (secrete) sunt peste tot, ”în Guvern, de pildă, prin persoana domnului Vasile Dâncu” (T. Băsescu la RomâniaTV). Domnul Vasile Dâncu, printre altele, are și funcția de prieten și partener în numeroase afaceri cu Cozmin Gușă.  Dar mai are și alte funcții. Acum, dacă domnul Băsescu are dreptate sau nu, dacă, fost președinte fiind vreo 3.650 de zile și mai bine, știe cât de cât despre ce vorbește, dacă, de pildă, domnul Marian Munteanu s-a mai conversat cu domnul Virgil Măgureanu despre încălzirea globală sau despre vânătoarea balenelor, toate astea și multe altele, nu avem de unde să știm dacă au vreo legătură, una cu alta, ceva cu altceva sau sunt doar fapte disparate. Cert e că numirea șefului TVR s-a tot amânat (și se mai amână-până când? până după alegerile locale?) iar ”dă putere” a dat în vileag povestea cu propunerea președintelui cam la ora la care domnul Marian Munteanu e pe făraș.

O întrebare ca un murmur străbate mediile: cine l-a (re)încălzit, (re)inventat pe Marian Munteanu și de ce? În care laboratoare ale cărei unități ”dă putere” s-a născut/încurajat/promovat/expus ideea? După constatarea faptelor de mai sus, sunt convins că Rareș Bogdan nu a avut niciun amestec. Atât umilirea sa când cu prima încercare de înscăunare la TVR cât și această a doua încercare disperată de a-l convinge pe ”dă putere” să accepte mai întâi să fie membru în CA (alături de o altă tânără speranță – George Orbean) iar mai apoi, ”dă putere” să fie chiar șeful TVR, fapte coroborate cu candidatul/invitat la ”dă putere” din partea PNL la postul de primar al Capitalei, toate aceste lucruri, alături de prietenii cu foști sau actuali, activi sau rezerviști combatanți ai serviciilor, sunt fapte, adică vreau să zic, sunt coincidențe și nimic mai mult. Pentru că domnii Marian Munteanu și Virgil Măgureanu, când se întâlnesc în cancelarie la Universitate să încheie mediile, vorbesc despre lungimea fustiței profesoarei de sport de la Facultatea de literaturi. Și nici Cozmin Gușă nu are niciun amestec și nici bani n-a luat/pretins pentru că și pentru el e ilegal. ”Coincidențe întâmplătoare” poate ar zice ”dă putere”, încercări ordinare de manipulare ieftină, de mituire a televiziunilor care n-au voie să ia bani de la politicieni, tot pentru că e ilegal (revenim la cât de frumos a zis-o Oancea; și așa e, ilegal). Iar pe deasupra, cineva vrea să-i bage presei pumnul în gură.

În susținerea tuturor celor declarate mai sus, atașez și vă invit să vă delectați cu un buchet din cele mai frumoase imagini surprinse acum 9.441, 9.442, 9.443, 9.444, 9.445, 9.446.... mă rog... 9000...și ceva de zile în urmă, în lunile aprilie-mai 1990 fix, pe vremea când mii, zeci de mii de oameni cântam în cor melodii devenite șlagăre precum ”mai bine mort/decât comunist”. Unii cântau fals că n-aveau ureche muzicală. Și de-atunci tot cântă fals dar îi luăm drept Angela Gheorghiu și trecem cu vederea.

Onoare muncii!

Fotografii de Paul Agarici, Gig Motoianu și Gabriel Bugnar  - 2 mai 1990

 

Fotografii de Gabriel Bugnar - 9 mai 1990

Fotografii de Gabriel Bugnar

Noul SMART FM

UN RADIO CULTURAL

Ascultam Smart FM de vreo doi-trei ani, pe vremea când de playlist-uri se ocupa un prieten și fost coleg, un mare tehnician pasionat de radio, Mircea Păun. El și Ana,  soția lui, făceau ca tonomatul să meargă. Era muzica mea, a celor de 40-50 de ani. Îmi plăcea și că nu erau reclame. Suna bine.

sursa: smartfm.ro

Aflu de pe paginademedia.ro că Marius Tucă a preluat radioul în septembrie anul trecut. Dar până de curând s-a auzit la fel ca-n ultimii ani. De vreo câteva zile, însă, e altceva! Vineri după-amiză, în mașină, dau pe Smart FM. Rodica Mandache și Emilia Popescu făceau o emisiune despre Caragiale, ilustrată cu Tudor Gheorghe din când în când. Cred că am apucat ultimele 30 de minute din emisiune, am auzit o singură dată numărul de telefon dar nu l-am reținut. Cele două doamne de la microfon regretau că nu le-a sunat nimeni... îmi doream să mai spună o dată numărul, să le sun, să le spun ce stare minunată mi-au dat după doar câteva minute în care le-am ascultat. N-au mai repetat numărul de telefon. Le-a sunat un ascultător care le-a spus că n-ar fi telefonat de teamă să nu le întrerupă. Coincidență sau nu, era tot un Gabriel, de aceeași vârstă cu mine. Dacă aș fi apucat să le sun, le-aș fi spus că mi-era teamă să le întrerup. 

Sloganul radioului este ”un radio cu spatele gol”. Nu știu cât e inspirat, chiar dacă aduce cu versul unui poet revoluționar, cândva, care avea spatele frumos. ”Radio cultural” este o titulatură pe care, din păcate, au avut-o instituții ale statului, pe bani mulți și nu au meritat-o. Smart FM vrea să fie cultural dar nu amorțit și anchilozat precum alte produse de media culturale, ci vrea să fie cultural viu, cu mult bun-simț, promovând ce e frumos și valoros. 

Niciodată nu mi-a plăcut Marius Tucă în mod deosebit. Nu-l priveam la miezul nopții pe Antenă pentru că nu-mi doream milionul lui Voiculescu. Dar cred Tucă că a făcut o treabă excelentă editând cele 150 de volume de literatură română, editând zecile de cd-uri cu muzică românească de valoare, cărțile premiate cu Nobel. L-am auzit pe Mariu Tucă cu Marius Manole la Marius Smart FM și ascultam o emisiune fără manele matinale, fără aluzii sexiste, fără teribilisme ieftine. Tucă a intuit exact că publicul concertelor lui Leonard Cohen, de pildă, există, e viu, dar nimeni nu i se adresează. Asta face Smart FM.

Se simte în sunetul radioului entuziasmul de început când poate nu sunt toate puse la punct, când încă n-a apărut rutina. Azi, în direct, au obținut de la Ovidiu Lipan Țăndărică să facă o emisiune la Smart FM. Adică, pur şi simplu Ţăndărică să facă ce vrea, deşi el ar vrea trupe live, ceea ce încă, tehnic, nu e posibil. Dar emisiunea o va face. Parcă aş fi vrut un pic mai multă rigoare, dar chiar și-așa spiritul ăsta plin de energie transpare în sunteul radioului şi asta-l diferențiază.

Așteptam de mult un produs media ca Smart FM. Mă bucur că a apărut. Tucă vrea și reușește să arate că se poate și altfel, că avem repere (el le-a adunat în colecțiile Jurnalul Național), trebuie doar să punem în vitrină acele repere, să ne întoarcem fața spre ele, să le privim și să le ascultăm. Ce vedem acum în vitrine, în special în vitrinele televiziunilor, nu are nimic de-a face nici cu reperele, nici cu profesionalismul. După atâția rareș-bogdani, și gâzi, și bădii, și ciutaci, crețulete și orcani, ciuvici și chireaci, în sfârșit, auzim și comunicăm cu oameni normali interesați de frumusețe pur și simplu, fără patimă, fără încrâncenare, fără partizanate și, mai ales, fără politică!

Sper ca Tucă să găsească resurse să țină acest radio în viață cât mai mult. E ca o gură de oxigen într-un peisaj poluat până la irespirabil. 

Când toate se vor fi așezat, poate vor fi difuzate și reluări (nu toți dau fuga la podcast-uri) și poate Smart FM va fi în sălile de teatru, la expoziții, la premiere cinematografice, la concerte (cu relatări live, făcute profesional, dacă se poate) și oriunde se produce altceva decât mizerie de toate felurile. Adică să ne redea lumea în care trăim, altfel, cu ce are ea frumos. Și poate vor apărea promo-uri difuzate relativ des, măcar acum, în perioada de început, până se deprinde lumea cu gazdele radioului.

Programul emisiunilor și detealii pe smartfm.ro. Deocamdată, în București, pe 107.3 fm.

Onoare muncii!