Noul SMART FM

UN RADIO CULTURAL

Ascultam Smart FM de vreo doi-trei ani, pe vremea când de playlist-uri se ocupa un prieten și fost coleg, un mare tehnician pasionat de radio, Mircea Păun. El și Ana,  soția lui, făceau ca tonomatul să meargă. Era muzica mea, a celor de 40-50 de ani. Îmi plăcea și că nu erau reclame. Suna bine.

sursa: smartfm.ro

Aflu de pe paginademedia.ro că Marius Tucă a preluat radioul în septembrie anul trecut. Dar până de curând s-a auzit la fel ca-n ultimii ani. De vreo câteva zile, însă, e altceva! Vineri după-amiză, în mașină, dau pe Smart FM. Rodica Mandache și Emilia Popescu făceau o emisiune despre Caragiale, ilustrată cu Tudor Gheorghe din când în când. Cred că am apucat ultimele 30 de minute din emisiune, am auzit o singură dată numărul de telefon dar nu l-am reținut. Cele două doamne de la microfon regretau că nu le-a sunat nimeni... îmi doream să mai spună o dată numărul, să le sun, să le spun ce stare minunată mi-au dat după doar câteva minute în care le-am ascultat. N-au mai repetat numărul de telefon. Le-a sunat un ascultător care le-a spus că n-ar fi telefonat de teamă să nu le întrerupă. Coincidență sau nu, era tot un Gabriel, de aceeași vârstă cu mine. Dacă aș fi apucat să le sun, le-aș fi spus că mi-era teamă să le întrerup. 

Sloganul radioului este ”un radio cu spatele gol”. Nu știu cât e inspirat, chiar dacă aduce cu versul unui poet revoluționar, cândva, care avea spatele frumos. ”Radio cultural” este o titulatură pe care, din păcate, au avut-o instituții ale statului, pe bani mulți și nu au meritat-o. Smart FM vrea să fie cultural dar nu amorțit și anchilozat precum alte produse de media culturale, ci vrea să fie cultural viu, cu mult bun-simț, promovând ce e frumos și valoros. 

Niciodată nu mi-a plăcut Marius Tucă în mod deosebit. Nu-l priveam la miezul nopții pe Antenă pentru că nu-mi doream milionul lui Voiculescu. Dar cred Tucă că a făcut o treabă excelentă editând cele 150 de volume de literatură română, editând zecile de cd-uri cu muzică românească de valoare, cărțile premiate cu Nobel. L-am auzit pe Mariu Tucă cu Marius Manole la Marius Smart FM și ascultam o emisiune fără manele matinale, fără aluzii sexiste, fără teribilisme ieftine. Tucă a intuit exact că publicul concertelor lui Leonard Cohen, de pildă, există, e viu, dar nimeni nu i se adresează. Asta face Smart FM.

Se simte în sunetul radioului entuziasmul de început când poate nu sunt toate puse la punct, când încă n-a apărut rutina. Azi, în direct, au obținut de la Ovidiu Lipan Țăndărică să facă o emisiune la Smart FM. Adică, pur şi simplu Ţăndărică să facă ce vrea, deşi el ar vrea trupe live, ceea ce încă, tehnic, nu e posibil. Dar emisiunea o va face. Parcă aş fi vrut un pic mai multă rigoare, dar chiar și-așa spiritul ăsta plin de energie transpare în sunteul radioului şi asta-l diferențiază.

Așteptam de mult un produs media ca Smart FM. Mă bucur că a apărut. Tucă vrea și reușește să arate că se poate și altfel, că avem repere (el le-a adunat în colecțiile Jurnalul Național), trebuie doar să punem în vitrină acele repere, să ne întoarcem fața spre ele, să le privim și să le ascultăm. Ce vedem acum în vitrine, în special în vitrinele televiziunilor, nu are nimic de-a face nici cu reperele, nici cu profesionalismul. După atâția rareș-bogdani, și gâzi, și bădii, și ciutaci, crețulete și orcani, ciuvici și chireaci, în sfârșit, auzim și comunicăm cu oameni normali interesați de frumusețe pur și simplu, fără patimă, fără încrâncenare, fără partizanate și, mai ales, fără politică!

Sper ca Tucă să găsească resurse să țină acest radio în viață cât mai mult. E ca o gură de oxigen într-un peisaj poluat până la irespirabil. 

Când toate se vor fi așezat, poate vor fi difuzate și reluări (nu toți dau fuga la podcast-uri) și poate Smart FM va fi în sălile de teatru, la expoziții, la premiere cinematografice, la concerte (cu relatări live, făcute profesional, dacă se poate) și oriunde se produce altceva decât mizerie de toate felurile. Adică să ne redea lumea în care trăim, altfel, cu ce are ea frumos. Și poate vor apărea promo-uri difuzate relativ des, măcar acum, în perioada de început, până se deprinde lumea cu gazdele radioului.

Programul emisiunilor și detealii pe smartfm.ro. Deocamdată, în București, pe 107.3 fm.

Onoare muncii!

RAIFFEISEN BANK ÎȘI BATE JOC DE MAME ȘI COPII

...ȘI NU TRANSFERĂ BANII PENTRU ALOCAȚII ȘI INDEMNIZAȚII*
*După trei zile de tevatură, de plimbări, amânări și minciuni, la câteva ore după apariția articolului de mai jos am fost informați că problema s-a remediat. Așteptăm luna decembrie pentru confirmare, alfel spus, primirea banilor.
** Într-adevăr, în lunile decembrie și ianuarie plățile au fost făcute. Când aveți câte-o problemă care vă duce la disperare din pricina unor funcționari incompetenți, scrieți, fie și doar pe un blog. Uneori, funcționează și problema se remediază.

Toate companiile mari au ridicat un zid între clienți și șefi. Băncile, firmele de telefonie mobilă, marii producători alimentari, toți aceștia și mulți alții comunică doar prin call-center. Funcționarii din sucursale sunt dresați să-ți spună că problema le depășește competența și te îndrumă spre call-center iar acolo drumul se înfundă. Șefii, cei care iau decizii, sunt de nevăzut, de neatins, dar deciziile lor îi afectează direct pe clienții care nu pot ajunge la ei nicicum.

De un an și 10 luni, Agenția de Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București ne-a trimis indemnizația și alocația pentru Luca prin contul Dumitriței de la Raiffeisen Bank, cont deschis în urmă cu trei ani de Realitatea Media pentru plata salariului. Luna asta, banii n-au mai venit.

Pe scurt:

Trei zile Raiffeisen Bank ne-a mințit, ne-a plimbat pe drumuri și ne-a dus cu vorba. După ce am devenit ultimativi, într-un târziu, au recunoscut că au o mare problemă în noul soft de transfer bancar: nu recunoaște decât CNP-uri care încep cu 1 sau cu 2. Ori, cei care au permise de ședere au CNP-uri care încep cu 7 sau cu 8 iar mai nou CNP-urile din România încep și cu alte cifre (Iustin a primt un CNP care începe cu 5. Sigur, Iustin încă n-are cont bancar dar va avea, cu siguranță). Nu știu dacă problema este doar în București și doar la Raiffeisen. După informațiile pe care le am, același soft a fost instalat de curând și la alte bănci. Soluția la care s-a gândit Raiffeisen este să le ceară tuturor instituțiilor publice care fac transferuri către populație prin banca lor, să renunțe la CNP ca element de identificare a clientului. Dacă nu, oamenii nu-și vor primi banii, noua aplicație a băncii refuză să primească banii și să-i vireze în conturile clienților. Raiffeisen nu recunoaște oficial eroarea din program, i-ar costa sume suplimentare, mari, să îndrepte eroarea. Perferă să mintă clienții, să-i plimbe pe drumuri și să acuze instituțiile statului încercând să abată atenția de la problema lor.

Pe lung:

Am sunat la Agenția de Plăți și nu mică ne-a fost mirarea când o doamnă extrem de amabilă (nu-i știm numele, se ocupă de Sectorul 1) a verificat și ne-a spus că plata s-a făcut din data de 18 noiembrie. Discuția telefonică am avut-o pe 23 noiembrie. Am mers la bancă și am cerut un extras de cont, să vedem dacă banii au fost, într-adevăr, virați. În cont nu era niciun ban. De la ghișeu am fost sfătuiți să sunăm la call-center-ul Raiffeisen.

Am sunat la call-center-ul Raiffeisen și ni s-a spus că ei nu ne pot furniza astfel de informații, dar să mergem la Agenția pentru Plăți să ne interesăm dacă au plecat banii spre Raiffeisen. I-am spus doamnei de la call-center că am vorbit la Agenție dar întrebarea a fost ”păi și îi credeți pe cei de la Agenție?”. Între timp, ca dintr-o întâmplare, la o televiziune am văzut o știre potrivit căreia se întârzie plățile alocațiilor și indemnizațiilor pentru că se schimbă guvernul și nu are cine să semneze hârtiile. Ulterior mi-am dat seama că știrea era mincinoasă, era transmisă de poștași, nu de jurnaliști, deși apărea o domniță reporteriță la microfon. Dar până la proba contrarie am suspectat Agenția că ne minte. Așa că ne-am dus la Agenția pentru Plăți a Bucureștiului. Este pe str. Ion Câmpineanu la nr. 20. Decorul este din Kafka, oamenii ăia sunt condamnați la locul de muncă, nu angajați ai statului român. Muncesc într-o clădire insalubră, cu siguranță cu bulină roșie, în condiții cumplite. Birourile lor sunt din anii ’70, prost luminate și fără aer. Chiar și așa, extrem de amabili, ne-au explicat că au făcut plata dar Raiffeisen a refuzat să primească banii pe motiv că nu corespunde persoana cu CNP-ul. Dumitrița, ca cetățean străin aparținător al unui cetățean român, are un permis de ședere și CNP-ul începe cu cifra 8. Era greu de înțeles, aproape doi ani nu a fost nicio problemă cu banii de la Agenție, iar acum sistemul informatic de la Raiffeisen ne spune că există o problemă. Specialistul de la IT de la Agenția de Plăți avea o listă pe câteva pagini A4 cu nume de oameni care au conturi la Raiffeisen și la alte bănci și nu au primit banii. 

Am mers iar la Raiffeisen, Agenția Floreasca, cea mai apropiată de casa noastră. Domnișoara de la ghișeu (fără ecuson, deci, fără identitate) ne-a spus să sunăm iar la call-center că problema depășește nivelul ei de acces în sistem. Am sunat, persoana care ne-a răspuns s-a recomandat, nu i-am reținut numele dar există înregistrarea. Ne-a spus că nu ne poate da informația dacă Agenția a făcut plata sau nu. Să cerem de la Agenție o copie după ordinul de plată, să o scanăm, să o trimitem la Raiffeisen pe mail-ul de pe site și vom primi răspuns dacă plata s-a făcut și din ce motiv banii nu au fost acceptați. Adică să vorbim cu oameni la Agenție și cu calculatoare la Raiffeisen. 

Am mers iar la Agenție, informaticianul ne-a spus că nu are ce ordin de plată să ne dea, totul se face electronic, se transferă un fișier cu mii de date. Cu toate astea, a făcut un efort și ne-a dat un print screen în care a lăsat vizibile doar datele tranzacției noastre dintr-un ecran cu sute de nume. Era clar, cei de la Raiffeisen ne plimbau cu vorba. 

Am sunat iar la Raiffeisen, altă convorbire, altă persoană la call-center, altă înregistrare. De data asta, altă tragere de timp. Nu ne-a lămurit cu nimic dar acum nu puteam să aflăm unde și de ce s-au oprit banii pentru că Dumitrița nu avea setată parola în relația cu banca. Și nu avea această parolă pentru că în urmă cu trei ani, un funcționar de la Raiffeisen nu și-a făcut treaba și i-a ”acceptat” formularul fără parolă (formular pe care ea nu l-a completat niciodată dar asta e altă discuție). 

A doua zi am mers iar la Agenția Floreasca și am cerut, la ghișeu, setarea parolei. Domnișoara (fără idenititate) ne-a asigurat că parola a fost setată. Am sunat iar la call-center. Altă convorbire, altă înregistrare. La fiecare convorbire, operatorul de la call-center ne ruga, la un moment dat, să așteptăm. Și am așteptat, între 5 și 15 minute, de fiecare dată. Ceva apărea pe ecranul operatorului, nu știm ce, dar trebuia să vorbească mai sus. Și de fiecare dată răspunsul a fost o altă amânare, dintr-un alt motiv. De data asta, parola setată nu era în sistem pentru că se validează după 24 de ore și nu trecuseră. Între timp, a trecut ziua, agențiile s-au închis, nu mai aveai cu ce om să vorbești față în față ci doar la telefon iar la telefon nu mai avea rost să vorbim cu ei.

Azi de dimineață (miercuri, 25 noiembrie 2015) pe la ora 10 am mers la Agenția Victoria Raiffeisen Bank, agenția care a emis cardul. Toate bune și frumoase, domnișoara de la ghișeu (tot fără identitate) a verificat și ne-a spus că în data de 19 noiembrie a.c. sistemul a verificat datele Dumitriței cu CNP-ul aferent, cel care începe cu cifra 8. Bun, de ce nu am primit banii? Ne-a rugat să așteptăm puțin că merge la ”back office”. Cu copiii după noi (Luca - un an și unsprezece luni și Iustin – trei luni), am așteptat mai bine de o oră să vină de la back office. A venit și ce credeți că ne-a spus? ”Faceți o cerere scrisă de furnizare de informații, scrieți ce vreți să aflați, vă dăm număr de înregistrare și vă vom contacta”. Firește, am simțit că-mi zboară creierii pe pereți! După ce i-am explicat domnișoarei (fără identitate) că nu ies din bancă nici cu miliția dacă nu aflu 1. De ce n-am prmimit banii ? și 2. Dacă îi vom primi luna viitoare? brusc, s-a înființat directoarea sucursalei (și ea fără identitate). Eram în bancă deja de aproape două ore. Când am auzit-o că îmi cere să mă calmez m-am înfuriat și mai tare. Ca să mă pună la punct a zis că nu vorbește cu mine ci doar cu titularul contului, adică Dumitrița. Firește, Dumitrița i-a dat aceleași răspunsuri. Iar ca absurdul să fie desăvârșit, directoarea îi punea o întrebare și eu, cu spatele la directoare, îi spuneam Dumitriței ce să-i răspundă. Așa am aflat că la Chișinău, Dumitrița locuiește pe strada Principală nr. 1. De fapt, ea locuia în Cricova pe strada Dacia. De ce apărea această adresă la Raiffeisen? am întrebat-o pe directoare. Pentru că adresa asta o trecem tuturor care au pașaport, în pașaport nu e trecută adresa a venit răspunsul năucitor. Deci toți moldovenii care au conturi la Raiffeisen locuiesc în Chișinău, pe aceeași stradă, la același număr, toți.  Directoarea susținea că au nevoie să facă verificări suplimentare despre client, adică despre Dumitrița. A realizat, probabil, gravitatea situației și determinarea noastră. După o vreme ne-a invitat în încăperea premium banking, ne-a întrebat dacă dorim apă-cafea-ceai (am cerut apă pentru Luca dar am băut și eu). Eram pregătiți să aflăm răspunsul la bancă după 10 minute și ne apropiam de trei ore! Ne gândeam de unde să luăm mâncare și pampers pentru Iustin (Luca nu mai poartă!).

La premium banking am mai stat cam o oră. Cu totul, patru ore la capătul cărora directoarea (după ce, între timp, și-a luat dejunul pe birou) mi-a spus că a vorbit cu colegii din centrală și într-adevăr, softul cel nou nu recunoaște CNP care începe cu cifra 8 cum este al Dumitriței. De fapt nu recunoaște alte CNP-uri în afara celor cu 1 sau 2. Softul confirmă CNP-ul dar nu-l validează și nu deschide contul pentru a fi virați banii. Din acest motiv nu a fost acceptată plata. Bun, am zis, dar luna care vine vom primi banii? Nu știu să vă spun, doar dacă cei de la Agenția de Plăți reunuță la identificarea persoanelor pe bază de CNP. Dacă nu, nu a venit răspunsul. De ce nu corectați softul? am întrebat. Pentru că ar fi costuri foarte mari să modificăm programul. Nu este programul nostru, sunt alții care l-au instalat a recunoscut femeia, cu toată sinceritatea de care putea să fie capabilă. I-am spus că voi face publică povestea. Am văzut cum i se umezesc ochii, mai că-mi cerea din priviri să n-o fac. I-am explicat că nu am nimic personal cu ea (deși încercase să ne mintă și să ne ducă cu vorba cu trei ore mai devreme) dar Raiffeisen își bate joc de clienți și asta nu trebuie ascuns.

Sper ca în zilele următoarea acest scandal să crească și toate instituțiile statului să anuleze toate plățile către cetățeni prin Raiffeisen Bank și prin toate băncile aflate în situația Raiffeisen Bank. Azi suntem în 25 noiembrie, povestea noastră datează din 18 noiembrie și între timp a fost un week-end. Încă se mai poate trage de timp, oamenii încă mai pot fi duși cu vorba. Dar nu foarte mult. Dacă povestea nu se rezolvă repede, într-o zi-două, mii, zeci, poate sute de mii de cetățeni vor avea probleme cu primirea banilor de la instituțiile statului.

La Agenția de Plăți mi s-a spus că în niciun caz nu se va renunța la CNP ca element de identificare. Au dreptate, soluția incompetenților de la Raiffeisen Bank este o prostie. Conducerea Agenției de Plăți din București caută alternative de plată ca cei afectați să-și primească banii pe alte căi. Asta presupune costuri suplimentare, birocrație în plus fără ca Agenția de Plăți să aibă vreo vină. Personal, am renunțat la toate serviciile Raiffeisen Bank. Sfătuiesc pe oricine să renunțe la ei, sunt scumpi și incompetenți, mincinoși și nu comunică cu clienții iar când o fac ascund adevărul și pun oamenii pe drumuri inutil.

În sprijinul tuturor celor afirmate aici există înregistrările de la call-center, înregistrările camerelor de supraveghere de la Raiffeisen Bank Agenția Floreasca și Agenția Victoriei și mărturiile angajaților Agenției pentru Plăți. Deși tare mi-e teaamă că la Raiffeisen camerele s-au defectat tocmai când am fost la ei și la call-center s-au șters fișierele convorbirilor, din greșeală.

Sloganul Raiffeisen? REUȘIM ÎMPREUNĂ! Adică noi, ăștia de la Raiffeisen reușim împreună să ne batem joc de voi, clienții!

PS1 - Între timp este joi, 26 decembrie, ora 11. Noaptea trecută, după ce am terminat de scris acest articol l-am trimis la Raiffeisen Bank-Reușim Împreună la singura adresă de mail de pe site-ul lor cenareala@raiffeisen.ro . În urmă cu câteva momente, d-na directoare de la Agenția Victoria Raiffeisen Bank-Reușim Împreună (am reținut că o cheamă Monica și, parcă, Teodorescu, de data asta s-a prezentat) m-a sunat să-mi spună că a ei colegă ce ține legătura cu Agenția de Plăți i-a confirmat că Agenția de Plăți a fost de acord să elimine CNP-ul la transferul banilor. I-am spus că asta e ilegal și Agenția mi-a confirmat încă de ieri după-amiază că nu va face acest lucru. Atunci, d-na m-a asigurat că soluția s-a găsit și în decembrie vom primi banii, deja nu mai știa exact ce și cum s-a remediat, părea să nu mai fie important. Peste două ore am convenit să primesc răspunsul și din partea Agenției. Oricum, decembrie e aproape și nu am planificat să petrecem Sărbătorile la Raiffeisen; dar le vom petrece dacă soluția găsită nu funcționează. Deocamdată, din partea Raiffeisen, s-a rezolvat. Revenim să confirmăm. Sau nu.

PS2 - Fix după două ore, la ora 13, am primit un telefon și de la Agenția de Plăți prin care ni se confirma că după discuțiile avute cu Raiffeisen Bank, problema a fost remediată și de luna următoare vom primi banii regulat, ca și până acum. Banii pentru luna octombrie, care au fost refuzați la plată de Raiffeisen Bank, îi vom primi în ianuarie 2016.
Interesant este că după trei zile de tevatură, după apariția acestui articol, în doar câteva ore problema s-a rezolvat. Nu ne gândim că are vreo legătură cu articolul ci este o pură coincidență, firește... Reușim împreună!

Onoare muncii!

PRIMII BANI EUROPENI

Nu, încă nu i-am primit. E vorba despre banii din proiectul cu bani europeni ”Fabrica de rulote”.

Ce s-a mai petrecut de la ultima postare;

Un lucru foarte important, am semnat acordul de finanțare. Semnătura, din partea  CJ Ilfov, este a prefectului de Ilfov în persoană(*). Totul s-a petrecut pe data de 5 august în prezența ProTV. Iar dacă a fost Pro, au mai fost și alții, inclusiv Radio România Actualități care a difuzat un montaj dintr-un interviu cu subsemnatul. Festiviate, știri, pupat Piața Independenței. Ritmul nu-i deloc amețitor, dimpotrivă. Ăsta-i ritmul bătrânei Europe.

Dar greul abia atunci a început. Pentru că trebuia trimisă prima cerere pentru primii bani. Cheltuisem deja cu înființarea firmei, cu plata chiriei pe trei luni... mai bine de 2000 de lei din banii mei. Am primit pe mail un ghid și un formular de cerere de finanțare; descurcă-te. Punându-le cap la cap, citind și recitind, am înțeles că din bugetul care inițial a fost pe șase luni, apoi pe cinci, iar mai apoi pe patru luni, din acel buget trebuia să cer diferite lucruri și pentru fiecare să am ca justificare trei oferte de preț, contracte, facturi... Pare simplu dar nu e. Dacă am reușit? Încă nu știu. Am muncit și-am adunat toate cele și i le-am trimis lui ”Popescu”, pe mail. Așteptam un mesaj, un răspuns. Nimic. O reacție, Nimic. Banii. Nimic. Întâmplarea a făcut să merg la ”Ionescu” să-i cer un exemplar al Acordului de finanțare. Nicio problemă, doar că ”Ionescu” mi-a spus că n-a primit nicio cerere de bani de la mine. Am înlemnit! Bine, dar am trimis! Omul mi-a arătat mail-ul și așa era. Am încercat să intru în mail dar din cele o sută de parole reținute de calculatorul meu nu mi-am amintit-o pe cea de pe acel mail. Am dat fuga acasă, tremurînd am deschis mail-ul și... ”Ionescu” avea dreptate. Lui nu-i trimisesem ci lui ”Popescu”. Iar ”Popescu” (și ”Georgescu”) nu i-a spus lui ”Ionescu” că am trimis și ”Ionescu”, de care depindeau banii, nu știa. Mai mult, nimeni nu-mi spusese vreodată că trebuie instant să depun copii ale actelor tipărite, într-un dosar cu șină și să scriu pe fiecare pagină și să semnez și să ștampilez ”conform cu originalul”. Super!

Am trimis. Am depus. La capitolul ”comunicare”, clar, oamenii nu stau bine deloc. Sigur, poate mai au și altele pe cap, dar pentru mine, novice (poate și pentru alți novici), să aștepți și să aștepți și să aștepți și de fapt să aștepți degeaba și să habar n-ai, e cam nasol.

Așa că acum aștept primii bani. Am angajat oameni, mai angajez, pregătesc (zugrăvesc) sediu și sunt întrebat ”voi chiar lucrați la proiectul rulotei? Pe bune?” Ei bine, da, pe foarte bune. Mai mult, în ciuda impedimentelor de parcurs, chiar vreau să fac proiectul și chiar vreau să primesc banii și pentru asta să-i folosesc. În ciuda tuturor carențelor de comunicare oficială, să-i spunem, în final, oamenii sunt binevoitori și răspund oricărei solicitări. Pentru mine asta e o mare încurajare, am sentimentul că am de-a face cu oameni și nu cu birocrați. Însă nu vreau să-mi imaginez ce-ar fi fost fără bunăvoință; balamuc!

Cu proiectul cu bani europeni e cam cum e cu refugiații. Ei dau năvală de mai bine de juma' de an dar noi ne vedem pe 14 septembrie să vedem ce facem. Eu, unul, chiar și-așa mă lupt să fac; cât oi putea.

Vă țin la curent.

(*) Mi s-a atras atenția că prefectul nu este președintele Consiliului Județean. Firește că a fost o greșeală în text, atâta lucru știu și eu că Marian Petrache (CJ) nu e totuna cu Adrian Petcu (Prefectură), după cum PNL nu-i totuna cu PSD. Deși, la o adică, poate fi.

VOI FACE ”FABRICA DE RULOTE”

Din nou despre proiectul cu bani europeni

A trecut ceva vreme de când am scris despre participarea mea la un proiect cu bani europeni. De atunci s-au întâmplat tot felul de lucruri. Unele, cel puțin surprinzătoare, altele, îmbucurătoare.

Ceea ce m-a bucurat când am aflat despre proiect – organizarea unor cursuri de antreprenoriat ÎNAINTE de concursul de planuri de afaceri – nu s-a întâmplat. Din varii motive (cel mai important fiind cel al selecției anevoioase a formatorului/formatorilor), totul s-a petrecut taman pe dos; mai întâi a avut loc concursul, abia de acum încolo urmează cursurile la care cursanții vor învăța cum să facă mai bine treaba pentru care au participat la concurs. După un schimb intens de mesaje cu doi dintre principalii organizatori (Tudor Vladâcenco și Răzvan Pascu), am priceput că și lor le pare rău că n-au reușit să respecte ceea ce singuri anunțaseră dar că, pentru nu a pierde finanțarea (cu termen limită), asta e, lucruile rămân pe dos. Am ezitat până în ultima clipă dacă să mai particip sau nu. Fără să fiu neapărat paranoic, după ce inițial mă bucurasem că fac parte dintr-un proiect cinstit, începeam să am îndoieli. Am stat și am analizat, m-am gândit și răzgândit. Dacă era șmen, nu aveam ce căuta. Totodată, reacția organizatorilor mă făcea să cred că nu e șmen. Deși organizatorii au pornit plini de entuziasm, din detalii pe care nu le cunosc dar înclin să cred că există și sunt reale, au ajuns să-și consume energia luptându-se să salveze proiectul, să nu se piardă finanțarea, acceptând fel de fel de compromisuri. 

Termenul-limită pentru a trimite proiectul on-line a fost 1 iunie ora 13. După ce, peste 36 de ore am scris și rescris, la 12.53 l-am trimis. A doua zi l-am depus și tipărit la CJ Ilfov, așa cum scria în metodologia de participare la concurs. Nu am fost mulțumit de ce făcusem așa că eram pregătit, psihologic, pentru eșec.

Vineri am primit un mail cu următorul text:

”Stimate participant,

In urma verificarii si selectarii planului de afaceri trimis de catre dumneavoastra, suntem bucurosi sa va anuntam ca proiectul "FABRICA DE RULOTE" a fost declarat castigator de catre comisia de selectie.

In zilele ce urmeaza, veti fi contactat de un reprezentant al echipei de management al proiectului.

Cu stima,

"Antreprenoriatul - sansa unui viitor mai bun pentru tineri".

Așadar, proiectul meu cu FABRICA DE RULOTE a fost acceptat. Este între cele 40+2 proiecte care vor primi finanțare de până la 25.000 de euro.    http://bit.ly/1QhQ6X6

[click]

 

Ieri, am primit un alt mail în care sunt invitat luni sau marți la sediul echipei de management. Abia aștept.

M-am tot gândit zilele astea. Am recitit proiectul încercând să înțeleg de ce a fost acceptat. Uitându-mă pe lista câștigătorilor la profilul celorlalte proiecte câștigătoare, între ele sunt multe interesante, cel puțin prin enunț. Cred că oamenii ăștia din echipa de managemet, prin jurizarea lor schimbă destine. Asta în situația în care - revin la Dragoș Anastasiu care spunea că – 80% dintre start-up-uri eșuează. Dar ideea e să o iei de la început iar și iar și iar... și într-un final, ceva va ieși. Altfel spus, se investește un milion de euro, 800 de mii sunt pierdere asumată dar din 200 de mii vin alți bani și iau naștere afaceri de succes sau cel puțin sustenabile. La urma urmei, ar cam trebui să fi trecut de vremea tunurilor, a șmenurilor de tot felul. Dezvoltarea sănătoasă nu poate exista decât pe baza unor idei bune și, mai ales, profitabile.

Spuneam că m-am tot gândit... În fond, cred că voi primi finanțarea pentru ideea de a face un proiect care poate sta la baza unei industrii. Sigur, nu poți să faci o fabrică cu 25.000 de euro dar poți să faci un proiect foarte bun care să nască o fabrică și, mai apoi, o industrie inexistentă în România. Nu știu dacă cei din echipa de management cred în fraza asta dar eu cred, sunt primul care crede și vreau să mă lupt pentru această idee. Iar dacă n-au crezut, cel puțin au dat o șansă, ideii. Acest concurs, dincolo de bani, îmi dă curaj, îmi dă o perspectivă, o motivație puternică... cum  îi spune și numele, un START-UP!

Acum trebuie să mă gândesc la trei denumiri de firmă, până luni. Poate că pare de râs dar deja simt că mă confrunt cu prima mare problemă. Ce era ProTV dacă nu se numea ProTV? Probabil că... Antena 1... sau, mai rău, 3....

Vorba morometeanului bunic al lui Rici: ”Nu mor caii când vor câinii!”  Asta pentru că aici, în curte la MȚR, de când am început să scriu textul de față nu m-a deranjat niciun client...

Onoare muncii!