"Nu mor caii când vor câinii..." aşa zicea Bunicu' lu' Rici

vineri, 29 aprilie 2011

DESPRE MANIPULARE

Am citit din comentariile care au apărut pe diverse site-uri la scrisoarea pe care le-am trimis-o patronilor mei. Foarte mulţi (inclusiv anonimi cât şi pseudonimi) m-au înjurat, în marea lor majoritate, pentru cele scrise despre manipulare.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: MANIPULÁ vb. tr. 1. a mânui, a manevra. 2. a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor; a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive. (< fr. manipuler)

Deci nu se spune nimic nici despre rea, nici despre bună intenţie ci despre a influenţa. Ori presa, asta face, oricât de obiectivă este, influenţează opinia publică într-un fel sau altul. A nu recunoaşte înseamnă că eşti ori ipocrit, ori impostor, ori amândouă, ori idiot.

Voi da un exemplu din cele trăite de mine, nu din auzite, nici măcar din cele citite/văzute la alţii.

În 1993, deci în urmă cu 18 ani, în decembrie, am fost în Transnistria şi am filmat ultima înfăţişare a procesului grupului Ilie Ilaşcu. Pentru cei tineri, care abia se născuseră atunci sau nici măcar, apelaţi la prietenul Google. În urma acelui proces, Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte iar camarazii săi la ani grei de închisoare. Numai că înainte cu trei săptămâni de ultima înfăţişare a procesului, am fost în zonele în care războiul se terminase de curând, între Moldova şi Transnistria. M-am documentat, am cerut cât mai multe informaţii şi celor care îl acuzau pe Ilaşcu, şi celor care îl apărau.
Instanţa care îl judeca era ilegală într-o ţară autoproclamată, ilegal. De fapt, până astăzi, teritoriul autoproclamat republică în Transnistria a fost recunoscut ca atare doar de Rusia, de nimeni altcineva.
Ilaşcu a luptat într-un război alături de alţi români. Vederile lui erau unioniste. Era un duşman înverşunat al ruşilor, al comunismului. Şi mai este şi azi. Autoritatea impusă în Transnistria de Armata Rusă era acceptată de majoritatea populaţiei, de rusofoni, chiar cu bucurie, atunci, în anii 90. În acele teritorii românii erau minoritate. La întrebarea mea – Ilaşcu a omorât femei, copii, civili, a comis asasinate la comandă? -  adresată ruşilor, românilor, la Tiraspol sau la Chişinău, în zonele de conflict sau în afara acestora, răspunsul a fost invariabil „era război”. Bine, dar şi războiul are regulile sale, a comis sau nu atrocităţi? Fie tăcere, fie „era război”. Pentru mine, ca pentru întregul popor român, Ilaşcu era un martir, un mare patriot. Dar întorcându-mă de la Tiraspol, cu multe de ore de material filmat, convins sută la sută de justeţea cauzei lui Ilaşcu, nu eram la fel de convins, în aceeaşi măsură, de metodele pe care le folosise în timpul războiului.

Pentru cei care au timp şi curiozitate, lăsaţi-mi mesaj pe mail şi vă trimit, în zilele următoare, cele scrise în ziua procesului să vă faceţi o idee despre atmosferă, eveniment... Nu vreau să-i plictisesc aici cu un text excesiv de lung pe cei interesaţi doar de manipulare, nu şi de Ilaşcu.



Eu ştiu ce am trăit atunci, ştiu care îmi erau îndoielile şi ştiu că la televizor a apărut un singur mesaj, cel în care Ilaşcu era erou naţional. Eu şi colegii mei, Liudmila Mihăilă şi Claudiu Luţchi, trecusem prin momente extrem de dificile dar pe care ni le asumam în numele aceleiaşi cauze, a apropierii Moldovei, a eliberării de ruşi. Eram convins că Ilaşcu era erou dar în numele obiectivităţii, a ceea ce îmi reproşaţi voi, anonimii şi pseudonimii, consideram că trebuie să spun şi tot ce aflasem ca acuzaţie la adresa lui Ilaşcu, să prezint şi punctul de vedere al celor care spuneau „era război...”. Dacă făceam asta, probabil că aş fi fost linşat. Dacă rămâneam în viaţă, sigur eram considerat trădător. Interesul naţional spunea că indiferent de îndoielile mele, mesajul trebuia să fie unul singur. Am manipulat sau nu? Pentru că am considerat mai important interesul naţional sunt de acuzat? Iar dacă nu am manipulat care este unitatea de măsură? Când avem voie să omitem şi când nu? CNA-ul ce-ar spune? Când să manipulăm cu parul în ochi (nu cu PĂR pe care îl avem pe cap ci cu PAR, trunchi de copac..) şi când subtil? Îi invit pe toţi anonimii şi pseudonimii să se pună pentru o secundă în situaţia mea de acum 18 ani şi la final să decidă, ei, ce ar fi făcut?

Din materialele filmate atunci, după vreun an am montat un film în care apăreau secvenţe care nu fuseseră difuzate niciodată. Filmul a fost selecţionat la Festivalul Dakino. Mihaela Rădulescu a fost foarte entuziasmată. Se ocupa de Festivalul Dakino, da, aceeaşi Mihalea Rădulescu de mai târziu. La proiecţia filmului am trimis invitaţii tuturor liderilor politici, inclusiv liderilor partidelor istorice (care mai erau, încă, în viaţă!). Singurul politician care a răspuns şi care a şi dorit să mă cunoască a fost Adrian Năstase care era, pe atunci, preşedintele Camerei Deputaţilor. În rest, nici un ecou. Ilaşcu nu mai era o ştire de început de jurnal, nu mai interesa pe nimeni.

Din ziua difuzării acelei emisiuni, am decis să nu mai apar la televizor, ca realizator. Nu ştiu care era viaţa mea dacă nu luam acea decizie. Timp de 18 ani am stat în spatele camerelor. Aşa se explică de ce numele meu nu a apărut prea des pe ecran. După 18 ani, consider că faptele s-au prescris iar acum nu mai am nici un motiv să-mi mai simt conştiinţa încărcată. Am trăit cu acest gând 18 ani. Iar meseria mea nu este invitat de televiziune care-şi dă cu părerea despre orice.  

Casetele originale cu tot ce am filmat la Tiraspol le-am predat după o vreme la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului. M-am gândit că acolo le e locul. Am mers la un moment dat la Institut şi am cerut să fac o copie, eu nu-mi păstrasem. Extrem de jenaţi, cei de acolo mi-au spus că... dintr-o greşeală, cineva le-a luat şi a filmat pe ele... o nuntă pe malul mării...

Îmi pare rău să-i dezamăgesc pe toţi cei care cred că presa este un dans executat duios de domnişoare delicate. Nu. Este o junglă, la fel ca viaţa, asemenea ţării în care trăim, nici mai bună, nici mai rea. Cine vrea să atingă perfecţiunea moralităţii n-are decât să se călugărească deşi... am dubii că ar obţine-o fie şi aşa. Poate doar pustnicii să fie aproape de acest ideal dar prefer să nu mă pronunţ nici în privinţa lor. Anonimi şi pseudonimi dragi, vă rog să înţelegeţi că oricât de geniali sunteţi, manipularea voastră se petrece şi când ieşiţi din casă şi după doi paşi, pe stradă, când vedeţi o reclamă. Cum preferaţi? Să vă stăpânească fenomenul manipulării sau să-l controlaţi? Eu vă propuneam a doua variantă dar voi alegeţi ce vreţi. E o ţară liberă! Şi viaţa merge înainte! Nu-i aşa?

5 comentarii:

MD spunea...

Deci presa este razboi dur , purtat de niste curajosi in prima linie a frontului ?!?!

Sa nu exageram . Sunt lucruri diferite si presa se poate face si onest . Ati servit cauza atunci , acum e altceva , e cu totul altceva .
Acum e PACE . Presa nu mai trebuie sa manipuleze pentru o cauza nationala , manipuleaza politic sau pentru un castig net .De ce ? Nu se poate si altfel ?
Raman la stadiul asumat de naiv si cred ca da ,sunt exemple concrete .
Nu cred ca argumentele manipularii de atunci si de acum pe care le expuneti se pot compara ...
Desi cred ca aveti dreptate : suntem manipulati grosier in fiecare minut...

PS: Sustineti ca Ilascu a fost un criminal , ca si poporul rus in relatia cu Romania sau ca si ungurii in Transilvania ? Ar fi interesant un raspuns , multumesc .

nadia spunea...

nu stiu cum se va numi pamantul peste cateva mii de ani, dar stiu ca secolul trecut si inceputul astuia nou vor fi amintite ca fiind anii de glorie ai manipularii maselor.este fara precedent abilitatea la care s-a ajuns in arta manipularii, machiavelli e mic copil,suntem niste marionete ganditoare nu trestii!iti recomand calduros sa nu te arunci in istorie si dizertatii despre rusi,unguri si criminali,subiectul este exhaustiv , nu-l pot digera ca lumea nici istoricii,nici psihologii,nici sociologii,stiu adevaruri doar rudele celor ucisi si de rusi si de unguri sa adaug si de romani?
presa este partinitoare, stirea este una, interpretarile variate, asa cum o cer interesele fiecarui patron,ce naiba! si chestia cu bin laden e o manipulare, cine stie de cand e ala mort sau deja femeie, auzi l-au si dat pestilor! nu tu dovezi, nu tu martorii nu tu poze!doar declaratiile unui presedinte in cadere libera in sondaje, obama! ce seamana obama cu osama! hai, noroc cu noul tau proprietar!

MD spunea...

D-na Nadia ,

Va multumesc pentru recomandare ,dar nu sunt convins ca aveti obiectivismul de a o cere .

Contra-oferta mea este sa continuati sa comentati exact ca acum , ca si cum manipularea e apanajul exclusiv al unora , nu si al d-vostra .
Totusi , hai ne gandim impreuna daca va va crede cineva , mai ales in contextul intamplarilor actuale din interiorul Realitatea Tv .Din pacate si ultima bruma de incredere pe care v-o ofereau apriori telespectatorii naivi sau cei onesti s-a epuizat. Acum pana si ei schimba canalul .

Adevarul e numai unul si " ne va innobila ", fara sa am pretentia ca detin adevarul absolut...

Incercarea de aruncare a adevarului- fie el si istoric - in desuetudine nu e una reusita . Putem spune orice , dar nu putem nega fapte . Putem eventual sa nu le comentam , din bun simt .

Albul va fi intotdeauna alb iar negrul va fi mereu negru , oricat de mult s-ar stradui unii si altii , vremelnici dealtfel , sa il cosmetizeze .

Daca intelegem ca istoria o scriu invingatorii , pai macar sa-i lasam sa o scrie , sa nu mai incercam divesiuni . Au fost greseli si de o parte si de alta dar Rusia mereu a mancat o paine alba din Romania , iar Ungaria a avut mereu ganduri de expansiune . Ceea ce Romania nu a facut , poate si pentru ca nu si-a permis, desigur.
Nu e atat de complicat , pentru D-zeu...

Cat despre alegatia cu Bin Laden , aveti o scuza probabil , nu va pricepeti atat de bine la politica , ceea ce nu e neaparat rau .

Gabi Bugnar ar avea o alta perceptie ? Sunt curios ...

GABRIEL BUGNAR spunea...

Nu ştiu cum e cu Osama. Şi nu înţeleg de ce e nevoie ca unii să fie anonimi... Oricât aş vrea, nu le pot răspunde anonimilor.

liudmila spunea...

Daca ai tot reportajul,poti te rog sa mi-l trimiti si mie. Merci
Liud

Mă abonez şi doresc să primesc noutăţile de pe acest site la adresa...

Totalul afișărilor de pagină

Persoane interesate

Faceți căutări pe acest blog